Gigi Becali, un fel de State Potcovaru. Între Hristos şi Cristoşelu'

În ultimele zile, suntem obligaţi să ne doară de soarta lui Gigi Becali, făuritorul de multe şi mărunte. A primit o condamnare în Dosarul Terenurilor de trei ani cu executare. Dacă e nevinovat, înseamnă că avem probleme cu Justiţia, care trebuie să îi arate soacrei de la Bruxelles că funcţionează. Justiţia nu funcţionează cu un terchea-berchea, ci cu moţuri, care mereu sunt în centrul atenţiei. Dacă e vinovat, cu o floare nu se face primăvară.

Gigi Becali este un mare credincios în bunul şi marele Dumnezeu, un milostiv, un filantrop, un altruist, care ne mântuieşte pe zi ce trece. Dar are o gură cât un drac, un limbaj nedemn pentru un parlamentar (copia mai puţin intelectuală a lui Corneliu Vadim Tudor) şi un comportament total sfidător. Nu mai e nimeni Gigi Becali în ţara asta, un brand, fără de care România nu ar mai exista. Un mare slujitor şi luptător al Luminii, un om care cântă în faţa altarului şi se baga în faţă la moaşte. Cu toate astea, este mai presus de lege.

State Potcovaru este un personaj creat în 2007 pentru serialul Inimă de ţigan, Regina, două filme, State de România şi interpretat magistral de Gheorghe Visu. State este un ţigan pur-sânge, care nu are principii şi vrea să iasă în evidenţă cu orice, în special cu vestimentaţia alb-roşie. Dă cu bani în stânga şi dreapta şi crede foarte mult în Cristoşelu' (Iisus Hristos). Un mafiot modern, care administează afaceri ascunse, printre care trafic de carne vie, copii şi cerşetori.

S-au inspirat cele două scenariste din Gigi Becali când l-au creat pe State Potcovaru? Mai degrabă, din viaţa cotidiană, că mulţi sunt credincioşi mari şi, de fapt, sunt departe de legile Domnului

It’s his life: Un avion roz, o paraşută şi jumătate şi o eşarfă... roz

Nu am înţeles niciodată moda eşarfelor în culori nepotrivite bărbaţilor. Eu văd moda ca pe ceva ce unu sau una cu nume de firmă, într-o noapte tristă, pune o scamă neagră pe un costum alb, iar alţii fac la fel. Cum au făcut cei 12 apostoli cu tovarăşul Iisus... că tot suntem în Joia Cinei cea de Taină. Am început cu moda, când, de fapt, era vorba de ... melodia care va reprezenta Republica Socialistă Dacia la Eurovision. Videoclipul de imagine a fost lansat ieri, 1 mai, de ziua leneşilor. Producţia cinematografică este una de tip "filmare personală". Ne arată cum un cetăţean cu foarte mult timp liber, cu coarde vocale de "sopran", îşi petrece o zi din viaţă. Culoarea roz predomină... Adrian Năstase e specialist în fulare antiglonţ şi l-ar putea consilia în privinţa eşarfelor sau fularelor.

Cântecelul e plăcut, ca şi linie melodică, dar dacă era interpretat de o voce de artist de muzică uşoară, mai mergea. Râcâiala aia instrumental-computerizată de la 1:34 este enervantă.

Asta au ales românii şi trebuie să respectăm decizia majorităţii şi să nu fim unguri treziţi cu giugiul pe faţă. Îi urez mult succes lui Cezar, reprezentantului României la Eurovision şi sper să ajungem în Finală şi mai departe, să nu fim în situaţia din 1994, 1996, 1998 şi 2000.

În continuare, vă invit să ascultaţi melodia şi să vizionaţi epicul clip.