Plecăm de la această declaraţie a
unei eleve... eminente: „Gluma a fost iniţiată de cealaltă clasă, pentru
că suntem două clase de a X-a, unde un elev l-a întrebat pe profesor
dacă îi dă un punct în plus dacă se târăşte în genunchi. Evident,
răspunsul a fost că nu. Gluma a fost transmisă şi la clasa noastră. Când
a venit în clasă, noi i-am sugerat lui Marcus, care era nemulţumit de
nota 5, să îngenuncheze pentru un punct. Şi a făcut-o. Toată clasa a
ştiut că e o glumă, şi noi, şi domnul profesor” („Adevărul”, nr. 7483 -
luni, 8 februarie a.c., pag. 2)
Şi anume, una bucată furtună
într-un pahărel, pentru una bucată caz de pierdut onoarea. Una bucată
profesor „feisbuchist” pârăşte una bucată coleg de breaslă. Una bucată
elev umilit şi una bucată grămadă de elevi în apărarea dascălului
performant.
Ce ciorbă de potroace...
Păi noi cu asta ne ocupăm, bre?
Veni iar gripa porcină, că aşa era trecută la caiet: „de dat cu AH1N1
în românaşi”, un interlop loveşte suav o gingaşă fată, iar un jandarm,
care profita de încă libertatea de a fuma în loc public închis, era
martor de calitate şi Jandarmeria Română tace, liberalii propun legi
anticonstituţionale, România îşi pierde identitatea din cauza unui
Curajos tehnocr(ăp)at, imigranţii (soldaţii) se fac că mai intră şi pe
la noi, pe tarla. Şi multă mafie, multă. Multă de tot. Să vă ajungă,
români nerecunoscători! Adicătelea, statul vă dă din plin aşa ceva şi nu
vă convine?
Să revenim la tema noasră.
Deci, profu’ ăla mare şi
tare gusta astfel de glume? Să se vadă înregistrările de la camerele de
supraveghere, că se lăudau că există camere în clase. Câte văd acele
camere... Ehee.. E scârbos ce se întâmplă în sistemul de învăţământ.
TOT. De sus începe tot, nu de jos. Şcoala nu mai este ceea ce ar trebui
să fie. Miniştri cretini, cu reforme ejaculate din creiere de
polistiren, care nu văd niciodată realitatea din sistemul pe care îl
conduc. Inspectorii şi directorii ţin şi ei de funcţii cât vrea
judeţeana partidului care l-a propulsat acolo. Directorii nu au treabă
cu „managementul educaţional”, profesorii se jeluiesc asemenea
pirandelor, care-şi ridică cele 10 fuste, peste cap, de tristeţe.
Terifiantă viaţă mai au şi profesorii mioritici. Dacă ar ştii ea
Mioriţa... Elevii scapă de depresia de acasă şi ajung în „Turnul Babel”
al şcolii: droguri (să zicem că exagerăm), fumat (să zicem că
exagerăm), telefoane de fiţe (să zicem că exagerăm), iubiri neînţelese
şi ilogice, invidii şi umiliri. Există şi elevi minunaţi, însă nu se văd
de fum. Ultima verigă e reprezentată de părinţi. Unii cu bani, alţii
câştigă cu greu un amărât de salariu. Unii cu puţină educaţie şi alţii
cu educaţie aleasă. Unii divorţaţi, alţii fericiţi de persoana cu care
s-au căsătorit. Statul trebuie să înţeleagă că: dacă un părinte suferă,
pentru că cei care jură că îşi „dăruiesc toată puterea şi priceperea
pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român”, îşi bat
joc de un popor întreg, un copil e condamnat la MOARTE. Din toate
punctele de vedere. Un popor nu se poate educa cu golani pictaţi pe
pereţii Statului.
S-o lăsăm mai moale cu profu’ de mate celebru,
de care nici nu am auzit vreodată. Pute a mâncătorie de breasclă, dar e
şi un strop de adevăr. Avem şi noi destulă mâncători în presă. E
canibalism. Mai ales în an electoral.