Zi de doliu naţional
Întâmplarea a fost următoarea:
Duminică, 23 iunie 2013, ora 16:00, un autocar cu 47 de persoane la bord cade într-o râpă de 40 de metri de pe podul Grlo (a se pronunţa Gârlo)de peste râul Morača (a se citi Moraţa). 18 persoane au murit si 29 au fost rănite. Victor Ponta era preocupat de baschet (fiind anunţat după ora 22:00) în timp ce autorităţile Muntenegrene făceau tot posibilul ca să-i ajute pe români. Un băiat şi tatăl său care se aflau în traiectoria autocarului s-au salvat în ultima clipă din calea nebunului autocar. Locul tragicului eveniment se află la o distanţă de 30 de km de Podgoriča (a se citi Podgoriţa), capitala Muntenegru.
Nu era nevoie de zi de doliu naţional pentru nişte oameni cu venituri care nu simt criza şi plecaţi la distracţie.. nu la război. N-a mai coborât nimeni drapelul în bernă în urma unor accidente celebre ca cel de la Baloteşti - 60 de morţi şi Mihăileşti - 18 morţi. Cel puţin un minut de reculegere ar fi fost de ajuns. Tocmai de Ziua necunoscuta de mulţi români a Drapelului României ne-am hotărât să-l coborâm în bernă. Momentul a fost unul prielnic pentru ca un economist ca Eugen Nicolăescu sau ministrei să câştige nişte capital de imagine.
Drapelul de pe Grădişte s-a rupt de la atâta durere
Cândva, cel mai drapel din România (trei puncte), acum, Tricolorul de pe Grădişte, cusut, peticit şi repeticit, a cedat în timpul furtunii de duminică, la aceeaşi oră la care au murit cei 18 pasageri. Semn sau nu.
Cele mai impresionante sunt gesturile făcute de muntenegreni, care s-au înghesuit, la propriu, să doneze sânge şi localnici care şi-au pus viaţa în pericol să coboare în râpă să recupereze din victime.
Hvala Crna Gora! (a se citi Ţârna Gora)
Mulţimim, Muntenegru!
O lecţie frumoasă de solidaritate, pe care noi poate o ştim, dar cele învăţate le punem în practică doar plătiţi.