Simplu: te duci la cinema, vezi filmul, te impresionează (pentru îndrăgostiţi... scena de la final), te întorci acasă, în camera ta cenuşie, fosta/ul te-a părăsit, simţi că părinţii tăi au probleme de cuplu, gaşca ta nu mai e pe aceeaşi lungime de undă, vezi cenuşiul din jurul tău, reprezentat de oameni trişti, agitaţie... Toate astea (dintre multe altele) te fac să iai singura decizie (pe care o consideri cea mai bună sau ultima): SINUCIDEREA. Cum are puterea un film să îţi controleze mintea? Simplu: creiere mult mai sanătoase decât al celor slabi, creiere ascunse, care ştiu că aşa trebuie. Gripa porcină, Criza (financiară) Mondială şi Avatar + alte diversiui... incendii, accidente în masă... sunt ingredinetele reţetei de succes: Reducerea numărului populaţiei globului (?). Am văzut şi eu acest minunat film, dar oare de ce nu am simtit plăcuta nevoie de a mă sinucide puţin? Mă mai uit odată, poate mă răzgândesc :)). Film este termenul utilizat pentru desemnarea, în accepţiune mai largă, a produsului final al artei şi industriei cinematografice, conform wikipedia.org. Deci filmul este o artă nu o lecţie de sinucidere. Potoliţi-vă! E un film ca oricare altul ( şi unul foarte slab), o poveste despre nimic, un film care nu oferă o lecţie din care să alegi binele. Pe mine unu, James Cameron m-a dezamăgit ca regizor. Şi ce filme bune făcea. E.. asta e, la bătrâneţe ne mai lasă neuronii, dar ne vine pofta de a face bani chiar şi pe seama cadavrelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu