Azi, am fost la Craiova. Cu muncă. Ca să ajung la locul
faptei, am trecut prin spiritul Sărbătorilor. Crăciunul s-a simţit în centrul vechi
al Craiovei. Ştiţi ce e un centru vechi, nu? E ceea ce avem şi noi, spre
periferie, şi nu îl exploatăm. Nu găsim soluţii, poate. Avem un centru
intercultural, pe numele său „Victoria”, însă nu-i de-ajuns. Centrul vechi al
Slatinei trebuie să prindă viaţă.. Nu ştiu dacă în Craiova există o primărie şi
un consiliu local (noi avem, sîc!), dar acolo, acei angajaţi de cetăţeni, s-au
gândit că se poate face ceva şi că cetăţenii merită: spital municipal, stadion,
piaţă, pasaj, reabilitare a centrului vechi, parcări subterane (deja am obosit
să enumăr). Noi mai aşteptăm. De ce dracu’ ne-am grăbi... nu ştiu. Să revenim
la spiritul Sărbătorilor. În Centrul Vechi al Băniei e lumină. Consumă ăştia la
curent... o veselie. La noi, e economie. În centrul ăl nou, şi nu vechi, încă
nu e lumină de Sărbători. Mai aşteptăm până la Moş Nicolae, când se aprind
beculeţele prin sătucul nostru urban. E trist, totuşi, să ne gândim că stăm la
oraş, şi nu îi facem pe cetăţeni să simtă că trăiesc o perioadă de sărbătoare,
o perioadă în care spiritul Crăciunului trebuie să se simplă pe deplin.
Centrul vechi al Slatinei merită RESPECT! Dacă centrul
vechi al Slatinei ar fi o persoană, atunci să se încălcace toate drepturile
omului şi să fie exploatat la maxim.
Hai să facem în aşa fel încât să ne mirăm de ce avem noi,
aici, la noi acasă, în Slatina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu