1 mai, o zi în care oamenii care lucrează sărbătoresc munca prin nemuncă. În cadrul Congresului Internaţionalei Socialiste, din anul 1889, s-a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. Din 1 mai 1890, această zi este liberă... iar şomerii sunt deja... liberi mai tot timpul. (George PIŢULESCU)
Pe data de 1 mai a anului 1886, câteva sute de mii de muncitori din întreaga Americă au protestat pentru ca ziua de lucru să aibă opt ore. Protestele au durat câteva luni, iar zilele de bătaie între grevişti şi oamenii legii devenise un lucru normal. Din aceste altercaţii au murit doi muncitori.
Sărbătoarea Muncii în comunism
În România Comunistă, „Sărbătoarea Muncii” era un prilej de a-l preamări iar şi iar pe „tovarăşul” Ceauşescu. Toate autorităţile locale erau obligate să organizeze tot felul de manifestări pe străzi şi pe bulevarde. Muncitorii erau organizaţi în coloane de câteva zeci şi mărşăluiau îmbrăcaţi în haine de gală sau în uniforme ţinând pancarte pe care erau scrise ovaţii la adresa conducerii.
1 mai, la Slatina
Ziua muncii este sărbătorită de slătineni la Pădurea Strehareţi, unde micii sfârâie pe grătare, berile dârdâie de la gheaţa de unde sunt scoase şi muzica îmbracă toată atmosfera. Slătinenii îşi petrec ziua la iarbă verde, unde se relaxează şi organizează un picnic.
După Revoluţie, România a învăţat cum stă treaba şi cu şomajul. În ţară, şomajul cunoaşte creşterea, iar locurile de muncă sunt din ce în ce mai puţine. Nici la Olt lucrurile nu stau mai bine, deşi se simte o tendinţă de scădere a ratei şomajului.
26 aprilie 2013
Poftiţi în Slatina… pe Google Street View
Google Street View este un serviciu on-line de vizualizare la 360° a străzilor şi a fost lansat pe 25 mai 2007. Utilizarea sa este foarte simplă, cu un mouse şi câteva click-uri.
Mai exact, cauţi localitatea sau strada pe care vrei să o vezi, pe Google Maps (Hărţi) şi, în partea dreaptă, vei găsi butonul „Satelit”. Ulterior cei interesaţi vor întâlni, în partea stângă un omuleţ galben, pe care îl pot trage, uşor, cu mouse-ul, spre locul dorit. În acel moment veţi „fi” pe strada din localitatea în care doriţi să vă „plimbaţi”.
Slatina şi oraşele judeţului Olt, uşor de „vizitat”
Nu numai oraşele şi cele două municipii ale judeţului Olt se pot vizita, ci şi comunele şi satele. Vă puteţi plimba doar pe străzile unde cei de la Google Street View au putut ajunge. Aceste localităţi au fost fotografiate (cu un aparat special) în perioada iulie-octombrie 2012, iar permisivitatea de a vedea Slatina on-line este disponibilă de curând… (George Piţulescu)
Mai exact, cauţi localitatea sau strada pe care vrei să o vezi, pe Google Maps (Hărţi) şi, în partea dreaptă, vei găsi butonul „Satelit”. Ulterior cei interesaţi vor întâlni, în partea stângă un omuleţ galben, pe care îl pot trage, uşor, cu mouse-ul, spre locul dorit. În acel moment veţi „fi” pe strada din localitatea în care doriţi să vă „plimbaţi”.
Slatina şi oraşele judeţului Olt, uşor de „vizitat”
Nu numai oraşele şi cele două municipii ale judeţului Olt se pot vizita, ci şi comunele şi satele. Vă puteţi plimba doar pe străzile unde cei de la Google Street View au putut ajunge. Aceste localităţi au fost fotografiate (cu un aparat special) în perioada iulie-octombrie 2012, iar permisivitatea de a vedea Slatina on-line este disponibilă de curând… (George Piţulescu)
Iisus Hristos versus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Atât Iisus Hristos, cât şi Dan-Ilie Ciobotea au fost aleşi, printre mulţi alţii, să fie misionari, să le ofere oamenilor Cuvântul Domnului şi să îi atragă spre cele sfinte. Iisus a fost un om umil, dispus mereu să se sacrifice pentru cei din jur, Patriarhul Daniel, al şaselea patriarh, este şi el un om umil, având o mare grijă de Biserica Ortodoxă Română. (George PIŢULESCU)
Despre biografia lui Iisus puteţi citi în articolul „Sfânta sărbătoare a Paştelui – Incursiune în Taina Învierii Mântuitorului”, din acest număr. Despre Dan-Ilie Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (nu Patriarhul României, cum se mai spune prin mass-media) vă putem spune că s-a născut la 22 iulie 1951, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş şi este al şaselea patriarh al acestei instituţii religioase după Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu. A fost ales de către Colegiul Electoral Bisericesc la data de 12 septembrie 2007, iar în ultima zi a lunii septembrie a fost înscăunat. Încă din anii tinereţii, Patriarhul Daniel s-a dedicat învăţăturii, absolvind un institut teologic şi cursuri de doctorat. S-a îngrijit şi de tinerii care vor să îmbrace straie preoţeşti şi a fondat numeroase instituţii de învăţământ religios, cum ar fi: institute, seminarii, o facultate, dar şi unele instituţii sociale.
Nu mai este nici un secret că Biserica Ortodoxă Română s-a îndepărtat puţin de scopul iniţial şi s-a transformat mai mult într-o corporaţie profitabilă. Cea mai profitabilă… şi pe vreme de restrişte. În România, la fiecare şcoală construită se ridică patru biserici. Se pare că tot ce contează e să susţinem „şcoala sfântă”, iar pe cea lumească, a mirenilor, să o închidem şi să o abandonăm. Fiecare îşi are importanţa sa, dar trebuie într-un mod egal, aşa cum zisa Omul. Nu ştim cum erau cei trei patriarhi ai Epocii Patriarhale, Avraam, Isaac şi Iacob, dar în cei contemporani simţim vedem, de departe, o schimbare, o creare a unei lumi proprii, a unui propriu stat. Averea BOR este ţinută la secret, ca documentele din Arhivele Vaticanului, iar banii vin din toate părţile: vânzări de obiecte religioase, acatiste, ceremoniale religioase: botezuri, nunţi, înmormântări, de la stat şi de pe unde se mai poate.
De la lume adunate, nişte comparaţii umile între doi misionari diferiţi, dar cu acelaşi scop:
- Iisus Hristos era sărac, Patriarhul Daniel conduce cea mai profitabilă instituţie din România.
- Iisus Hristos mergea călare pe un măgar, Patriarhul Daniel are maşini de firmă cu şofer la scară.
- Iisus Hristos nu concepea iubirea între persoane de acelaşi sex, dar sub conducerea Patriarhului Daniel scandalurile de acest fel au fost muşamalizate.
- Iisus Hristos a fost scuipat şi lovit cu pietre, Patriarhul Daniel este ovaţionat, iar actele de violenţă asupra sa sunt aspru pedepsite.
- Iisus Hristos a purtat o coroană de spini, Patriarhul Daniel poartă o mitră cu elemente care costă foarte mult.
- Iisus Hristos locuia într-o casă umilă, Patriarhul Daniel locuieşte într-o reşedinţă patriarhală, cu toate utilităţile la dispoziţie.
- Iisus Hristos spăla picioarele oamenilor bolnavi şi apostolilor, Patriarhul Daniel face asta în prezenţa presei. Baia i se pregăteşte de către umilii servitori.
- Iisus Hristos făcea minuni, Patriarhul Daniel nu are nici o putere divină.
- Iisus Hristos se sprijinea într-un toiag, Patriarhul Daniel se sprijină într-un baston patriarhal cu cap din metal preţios.
Iar lista poate continua, dar asta înseamnă să ajungem la Paştele Cailor…
O glumă sună cam aşa: „Mersul la biserică nu te face credincios, aşa cum statul în garaj nu te face maşină”. Adevăraţii credincioşi sunt cei care îşi formează propria biserică în ei înşişi, pentru că biserică nu înseamnă neapărat acea construcţie, şi o poartă chiar şi în metaforicul deşert al celor 40 de zile, pe care îl întâlnim într-un episod din viaţa lui Iisus. Restul… este doar business.
Despre biografia lui Iisus puteţi citi în articolul „Sfânta sărbătoare a Paştelui – Incursiune în Taina Învierii Mântuitorului”, din acest număr. Despre Dan-Ilie Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (nu Patriarhul României, cum se mai spune prin mass-media) vă putem spune că s-a născut la 22 iulie 1951, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş şi este al şaselea patriarh al acestei instituţii religioase după Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist Arăpaşu. A fost ales de către Colegiul Electoral Bisericesc la data de 12 septembrie 2007, iar în ultima zi a lunii septembrie a fost înscăunat. Încă din anii tinereţii, Patriarhul Daniel s-a dedicat învăţăturii, absolvind un institut teologic şi cursuri de doctorat. S-a îngrijit şi de tinerii care vor să îmbrace straie preoţeşti şi a fondat numeroase instituţii de învăţământ religios, cum ar fi: institute, seminarii, o facultate, dar şi unele instituţii sociale.
Nu mai este nici un secret că Biserica Ortodoxă Română s-a îndepărtat puţin de scopul iniţial şi s-a transformat mai mult într-o corporaţie profitabilă. Cea mai profitabilă… şi pe vreme de restrişte. În România, la fiecare şcoală construită se ridică patru biserici. Se pare că tot ce contează e să susţinem „şcoala sfântă”, iar pe cea lumească, a mirenilor, să o închidem şi să o abandonăm. Fiecare îşi are importanţa sa, dar trebuie într-un mod egal, aşa cum zisa Omul. Nu ştim cum erau cei trei patriarhi ai Epocii Patriarhale, Avraam, Isaac şi Iacob, dar în cei contemporani simţim vedem, de departe, o schimbare, o creare a unei lumi proprii, a unui propriu stat. Averea BOR este ţinută la secret, ca documentele din Arhivele Vaticanului, iar banii vin din toate părţile: vânzări de obiecte religioase, acatiste, ceremoniale religioase: botezuri, nunţi, înmormântări, de la stat şi de pe unde se mai poate.
De la lume adunate, nişte comparaţii umile între doi misionari diferiţi, dar cu acelaşi scop:
- Iisus Hristos era sărac, Patriarhul Daniel conduce cea mai profitabilă instituţie din România.
- Iisus Hristos mergea călare pe un măgar, Patriarhul Daniel are maşini de firmă cu şofer la scară.
- Iisus Hristos nu concepea iubirea între persoane de acelaşi sex, dar sub conducerea Patriarhului Daniel scandalurile de acest fel au fost muşamalizate.
- Iisus Hristos a fost scuipat şi lovit cu pietre, Patriarhul Daniel este ovaţionat, iar actele de violenţă asupra sa sunt aspru pedepsite.
- Iisus Hristos a purtat o coroană de spini, Patriarhul Daniel poartă o mitră cu elemente care costă foarte mult.
- Iisus Hristos locuia într-o casă umilă, Patriarhul Daniel locuieşte într-o reşedinţă patriarhală, cu toate utilităţile la dispoziţie.
- Iisus Hristos spăla picioarele oamenilor bolnavi şi apostolilor, Patriarhul Daniel face asta în prezenţa presei. Baia i se pregăteşte de către umilii servitori.
- Iisus Hristos făcea minuni, Patriarhul Daniel nu are nici o putere divină.
- Iisus Hristos se sprijinea într-un toiag, Patriarhul Daniel se sprijină într-un baston patriarhal cu cap din metal preţios.
Iar lista poate continua, dar asta înseamnă să ajungem la Paştele Cailor…
O glumă sună cam aşa: „Mersul la biserică nu te face credincios, aşa cum statul în garaj nu te face maşină”. Adevăraţii credincioşi sunt cei care îşi formează propria biserică în ei înşişi, pentru că biserică nu înseamnă neapărat acea construcţie, şi o poartă chiar şi în metaforicul deşert al celor 40 de zile, pe care îl întâlnim într-un episod din viaţa lui Iisus. Restul… este doar business.
Sfânta Sărbătoare a Paştelui - Incursiune în Taina Învierii Mântuitorului
În fiecare an, dar nu la aceeaşi dată, ci doar în prima duminică după prima lună plină care cade după echinocţiul de primăvară, ortodocşii sărbătoresc Intrarea Domnului în Ierusalim şi Sfintele Paşti, două sărbători care ne fac să ne întoarcem chipurile cu mai multă pioşenie către cele sfinte. Învierea Domnului este o sărbătoare în care sufletul este luminat şi purificat, ceea ce ne va face mai echilibraţi şi mai inimoşi. Anul acesta, cele două mari sărbători vor avea loc pe 28 aprilie, respectiv, 5 mai. Faţă de noi, evreii sărbătoresc eliberarea din robia egipteană şi Paştele evreiesc poate fi sărbătorit în orice zi a săptămânii, nu numai duminica aşa cum e la noi. (George PIŢULESCU)
slujba_floriilorFloriile şi Paştele – etimologia denumirilor
Despre Florii se pomeneşte încă din secolul IV, când Sfântul Epifanie ţine două predici, iar pelerina apuseana Egeria (Etheria) descrie modul cum se sărbătorea aceasta duminică la Ierusalim spre sfârşitul secolului al IV-lea. Duminica Floriilor a avut mai multe denumiri în antichitate, cum ar fi: Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, zi în care catehumenii mergeau la episcop, pentru a cere sa fie admişi la botez, iar acesta îi punea să înveţe simbolul credinţei. Duminica graţierilor era o altă denumire, pentru că împăraţii acordau graţieri. Egeria spunea că oamenii duc în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate si împărţite credincioşilor, având ca simbol ramurilor de finic sau de măslin. Substantivul care dă numele luminatei sărbători îşi are rădăcinile în termenul ebraic „pesah”, care provine din limba egipteană şi înseamnă "trecere”. Putem traduce Paştele ca „trecerea de la moarte la viaţă”.
Iisus Hristos – scurtă biografie
Data naşterii sale este incertă. După Evanghelia lui Luca, Mântuitorul s-a născut într-o vară. Pentru publicul larg, Iisus Hristos s-a născut pe 25 decembrie cca. 4 î.e.n., în Betleem, dintr-o mamă fecioară, anunţată pe 25 martie de Arhanghelul Gabriel că va avea un băiat, fiul lui Dumnezeu, care se va numi Iisus. Iosif, tatăl vitreg al lui Iisus, tâmplar şi om care nu se atinsese de soţia sa, nu o crede. După un drum lung, Mariei îi vine sorocul şi se opreşte cu soţul său la un han, unde nu sunt primiţi, dar găsesc o iesle. Trei magi (crai) de la răsărit, călăuziţi de o stea, ajung la iesle, unde-i oferă pruncului: aur, smirnă şi tămâie. La 12 ani, Iisus se pierde de părinţii săi şi este găsit trei zile mai târziu în Templu, unde asculta vorbele celor bătrâni. La aproape 30 de ani, Iisus este botezat de vărul său Ioan Botezătorul în râul Iordan, moment în care s-a pogorât Duhul Sfânt în trup de porumbel. Trei zile mai târziu, participă la nunta din Cana Galileii, unde înfăptuieşte minunea schimbării apei în vin. Mesia stă 40 d zile în deşert şi trece cu brio toate „probele” la care a fost supus de Duh. Iisus a făcut foarte multe minuni şi enumerăm câteva dintre ele: „Exorcismul dintr-o seară”, mersul pe apă, învieri ale unor persoane, vindecări. La vârsta de 34 de ani, este primit cu mare fast în Ierusalim. Iuda îl „vinde” pe Iisus pentru 30 de arginţi, este judecat de Ponţiu Pillat alături de Barabas, un tâlhar declarat nevinovat şi este condamnat la răstignire Crucea şi poartă pe umăr şi o cară după el în timp ce este scuipat şi lovit cu pietre, îi sunt bătute piroaie în palme şi în labele picioarelor, moare pe dealul Golgota, moment în care pământul se cutremură şi urmează trei ore de întuneric. Amintim vorbele spuse de acesta pe cruce: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!”. La trei zile, când mironosiţele mergeau să aibă grijă de mormânt, El nu mai era şi prima care îl vede este Maria Magdalena. La 40 de zile după aceste evenimente se ridică la cer, acolo unde stă de-a dreapta Tatălui. Cercetătorii afirmă că povestea vieţii sale seamănă cu a multor zei şi îl prezintă ca un om normal, un misionar, cu o viaţă neorganizată şi vor să distrugă mitul Giulgiului din Torino, care pare a fi acoperământul său din mormânt. Aceştia au făcut o simulare digitală a chipului lui Iisus după urmele faciale de pe celebrul cearceaf.
Floriile, de la Iisus până în prezent
Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, călare pe un măgar chinuit, poartă numele de Florii, de la ramurile de salcie, care erau puse ca un covor natural în calea Învăţătorului.
Trista salcie, care plânge este şi astăzi un arbore respectat şi care înfrumuseţează locul. Povestea spune că Pilat l-a judecat pe Iisus, găsindu-l vinovat de nici o vină, şi l-a dat soldaţilor, care l-au chinuit cu lovituri de nuiele dintr-o salcie. O curiozitate legată de salcie e că aceasta îşi leapădă florile înainte ca rodul să se lege. În zilele noastre, Floriile sunt un nou pretext de a face o petrecere mare, pentru a-i sărbătorii pe cei care poartă nume de flori, dar, înainte de asta, de adus acasă ramuri de salcie sfinţite. Se spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşti.
În România, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, 1.489.584 de cetăţeni români îşi sărbătoresc onomastica. Dintre aceştia, 633.402 de bărbaţi şi 856.182 de femei.
Săptămâna Mare, invitaţie la Denii
Ultima săptămână a postului Paştelui, cea dintre Florii şi Duminica Învierii, poartă numele de Săptămâna Mare sau a Patimilor. Este perioada în care facem curăţenie nu numai de primăvară, ci şi în gânduri şi în suflet.
Lunea Mare – În prima danie, se face referire la o pildă spusă de Iisus în Noul Testament, care se găseşte în Evanghelia lui Luca (Luca 13:6-9). În pildă este vorba despre un smochine neroditor, pe care Dumnezeu îl vrea tăiat, dar vierul (Iisus) vrea ca acesta să rămână, să fie tăiat împrejur şi să pună gunoi. Smochinele face referire la Israel.
Marţea Mare – Se face referire la două pilde: parabola celor zece fecioare şi parabola talanţilor . Cea mai importantă, cea a fecioarelor, spune că ele îşi aşteptau fiecare mirele cu candele în mâini. Cinci dintre ele aveau candele cu ulei şi cinci fără ulei. Candela cu ulei reprezintă înţelepciunea şi milostenia
Miercurea Mare – Se pomeneşte păcătoasa care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos. Tot miercuri este şi ziua în care Iuda L-a vândut pe Iisus fariseilor pentru treizeci de arginţi.
Joia Mare – Se aminteşte de spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea arhierească din grădina Ghetsimani şi arestarea sa. În denia de joi seară se citesc cel 12 Evanghelii care povestesc întreaga derulare a evenimentelor.
Vinerea Mare sau Neagră – Slujba Prohodului Domnului prin care parcă suntem prezenţi la îngroparea lui Hristos.Sâmbătă Mare – Este o zi de reculegere şi de rugăciune pentru a ne pregăti de marea Înviere.
Paştele - Tradiţii şi obiceiuri
Sărbătoarea Luminii începe încă din Vinerea Mare, când femeile vopsesc sau încondeiază ouăle, fac cozonaci, pască şi pregătesc mielul. Sâmbătă seara, oamenii se îmbracă în haine noi, îşi pun încălţări noi şi merg la biserică. Aceştia iau lumina pe care o aduc acasă. Lumânarea este simbolul învierii şi al biruinţei vieţii asupra morţii. Înainte de ora 00.00, în biserică se sting toate luminile, iar apoi preotul iese din altar cu lumina. Ajunşi acasă, credincioşii ciocnesc ouă. În ziua de duminică, după ce credincioşii se întorc de la biserică, familiile se strâng în jurul mesei pline cu bunătăţi sau, în tradiţia modernă, familiile şi prietenii merg la un picnic în pădure. Simbolul creştinismului este crucea, simbol opus învierii, pentru că acesta este simbolul crucificării, dar la consiliul de la Niceea, în anul 325 d.H., împăratul Constantin a decretat ca tocmai crucea sa fie simbolul oficial al creştinismului. Oul reprezintă mormântul care se „sparge” şi simbolizează învierea. Copiii trebuie să se spele pe faţă cu apă dintr-un vas în care s-au pus un ou roşu şi un ban de argint, pentru ca astfel aceştia sa fie tot anul sănătoşi şi bogaţi. În ceea ce priveşte tara noastră, în fiecare regiune importantă există obiceiuri interesante în legătura cu Paştele. Una dintre cele mai neobişnuite este cea din Ţara Moţilor. Aici, în noaptea de Înviere, băieţii de la sate iau toaca de la biserică şi o duc la un cimitir pentru a o păzi. Dacă aceasta este furată, atunci ei trebuie să facă cinste localnicilor în prima zi de Paşte. În Bucovina, fetele au obligaţia de a spăla clopotniţa cu apă proaspătă, după care ele vor trebui să utilizeze aceeaşi apă pentru a se spăla pe faţă în fiecare dimineaţă din cele trei zile de Paşte.
În Suceava, de Paşte, gospodinele au obiceiul de a prepara o prăjitură specială, care are un gust minunat. Aceasta poartă denumirea de „babele”. În zona Ardealului, fetele se stropesc cu parfum, astfel ele vor avea noroc tot anul.
Prin zona Sibiului, oamenii locului împodobesc un brad cu… ouă roşii, iar în Banat copiii se spală cu apă dintr-un vas în care se află un ou şi iarbă.
Un alt obicei spune că în Joia Mare nu e bine să dormim deloc, căci cel ce doarme va fi leneş tot anul. Se spune că în aceeaşi zi morţii vin în vizită în casele unde au locuit, iar familiile pun lumânări toată noaptea la ferestre.
În tradiţiile de origine anglo-saxonă, zeiţa primăverii este Eostre, care avea ca simboluri oul şi iepurele, iar în acea perioadă aveau loc tot felul de evenimente în cadrul festivalului care dura o lună. Auzim prin filmele americane de „Easter”, termen care înseamnă Paşti şi se trage de la numele acestei zeiţe.
Am mai auzit şi de Paştele Blajinilor, care cade în prima luni din a doua săptămână după Paşti, zi cunoscută şi ca Paştele Morţilor, Lunea Morţilor sau Matcalaul. Blajinii erau nişte fiinţe mitice şi trăiau în Lumea Cealaltă şi păstrau o legătură cu Lumea Asta. Eu au mai fost numiţi şi Rohmani sau Oamenii Roşii. Este o zi a spiritelor libere şi femeile trebuie să le dea de pomană, că de nu se vor întâlni noaptea cu duhurile flămânde.
Paştele Cailor sau Ispasul – Se spune că, în ziua naşterii Mântuitorului, în ieslea grajdului, mai toate animalele care au participat la naştere erau liniştite numai caii nu. Caii erau foarte gălăgioşi de supărare că pruncul nu avea linişte. În acel moment, Fecioara Maria îi „blestemă” să nu se mai sature de mâncare decât odată pe an, la Înălţarea Domnului la Ceruri.
Paştele la Olt
În unele zone din judeţul Olt se obişnuia ca fetele să se trezească dis-de-dimineaţă în Joia Mare şi mergeau pe malul Oltului, unde marcau locul cu crenguţe de salcie şi flori. Ele luau apă cu găleata, se închinau şi rosteau în şoaptă câteva vorbe, apoi vărsau apa la baza crenguţelor, apă ce se voia primită de cei morţi. Şi în judeţul Olt era şi încă mai este datina dăruitului de ouă celor dragi şi celor pe care nu-i cunoaştem, fiind semn de uniune. Se credea că în joia de dinaintea Paştelui se deschid mormintele, iar femeile mergeau la morminte pentru a le curăţa, aprindeau un foc şi dădeau căni pline cu apă de pomană, dar şi bucate şi flori. Femeile puneau la intrarea în casă oala cu vopseaua de roşit ouăle, pentru ca membrii familiei să se oglindească în ea şi astfel să fie sănătoşi tot anul. În comuna Izbiceni, fetele care îşi lucraseră „pe furiş” hainele toată iarna, mergeau la horă şi puneau pe o batistă ouă roşii. Tot acolo, femeile care aveau morţi tineri plăteau lăutarii ca să cânte o melodie preferată de defunct, obicei numit „hora de pomană”. Se mai obişnuieşte ca în Joia Mare sau în Vinerea Mare femeile să vopsească ouăle sau să le încondeieze.
În judeţul Olt, încondeiatul ouălor este o artă pe care o întâlnim şi azi. Pentru încondeiere se folosesc tehnici şi elemente ornamentale deosebite: coloranţi vegetali în amestec cu alaun, oţet, zer sau cheag ca substanţe fixative. Pentru realizarea culorii galbene se folosesc cojile de ceapă fierte sau coaja de măr sălbatic. Pentru culoarea verde se foloseşte cucuta, iar pentru culoarea negru se folosesc gogoşi de stejar sau coaja de arin. Pentru celelalte tonuri de culoare se folosesc coloranţi industriali. La noi, în Olt, în comuna Oboga, familia Diaconeasa s-a ocupat de arta încondeierii ouălor. Olarul Constantin Diaconeasa s-a ocupat de această meserie încă de acum 80 de ani, dar fiul său, Tudor Diaconeasa, nu şi-a urmat tatăl, dar, împreună cu mama şi soţia, a continuat încondeiatul ouălor. Această artă de la Oboga este recunoscută la nivel naţional.
Curiozităţi despre sărbătoarea pascală pe glob
- Primele ouă încondeiate au apărut în Ucraina şi datează din perioada precreştină. Procesul de încondeiere poartă numele de „Pysanka”
- Iepuraşul de Paste îşi are originile in Franţa, însă conceptul de iepuraş care aduce ouă a fost inventat de americani, în secolul XIX.
- În fiecare an, sunt făcuţi peste 90 de milioane de iepuraşi de ciocolată?
- 76% dintre oameni mănâncă, mai întâi, urechile iepuraşilor de ciocolată, 5% mănâncă picioarele, iar restul mănâncă codiţa.
- În Finlanda, copiii se deghizează în cerşetori şi merg să cerşească.
Data Paştelui, în următorii ani
În cele ce urmează, vă prezentăm un calendar al datelor în care vom sărbători Paştele:
2013 - 5 mai
2014 - 20 aprilie
2015 - 12 aprilie
2016 - 1 mai
2017 - 16 aprilie
2018 - 8 aprilie
2019 - 28 aprilie
2020 - 19 aprilie
2021 - 2 mai
2022 - 24 aprilie
2023 - 16 aprilie
2024 - 5 mai
2025 - 20 aprilie
slujba_floriilorFloriile şi Paştele – etimologia denumirilor
Despre Florii se pomeneşte încă din secolul IV, când Sfântul Epifanie ţine două predici, iar pelerina apuseana Egeria (Etheria) descrie modul cum se sărbătorea aceasta duminică la Ierusalim spre sfârşitul secolului al IV-lea. Duminica Floriilor a avut mai multe denumiri în antichitate, cum ar fi: Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, zi în care catehumenii mergeau la episcop, pentru a cere sa fie admişi la botez, iar acesta îi punea să înveţe simbolul credinţei. Duminica graţierilor era o altă denumire, pentru că împăraţii acordau graţieri. Egeria spunea că oamenii duc în biserici ramuri de salcie, care sunt binecuvântate si împărţite credincioşilor, având ca simbol ramurilor de finic sau de măslin. Substantivul care dă numele luminatei sărbători îşi are rădăcinile în termenul ebraic „pesah”, care provine din limba egipteană şi înseamnă "trecere”. Putem traduce Paştele ca „trecerea de la moarte la viaţă”.
Iisus Hristos – scurtă biografie
Data naşterii sale este incertă. După Evanghelia lui Luca, Mântuitorul s-a născut într-o vară. Pentru publicul larg, Iisus Hristos s-a născut pe 25 decembrie cca. 4 î.e.n., în Betleem, dintr-o mamă fecioară, anunţată pe 25 martie de Arhanghelul Gabriel că va avea un băiat, fiul lui Dumnezeu, care se va numi Iisus. Iosif, tatăl vitreg al lui Iisus, tâmplar şi om care nu se atinsese de soţia sa, nu o crede. După un drum lung, Mariei îi vine sorocul şi se opreşte cu soţul său la un han, unde nu sunt primiţi, dar găsesc o iesle. Trei magi (crai) de la răsărit, călăuziţi de o stea, ajung la iesle, unde-i oferă pruncului: aur, smirnă şi tămâie. La 12 ani, Iisus se pierde de părinţii săi şi este găsit trei zile mai târziu în Templu, unde asculta vorbele celor bătrâni. La aproape 30 de ani, Iisus este botezat de vărul său Ioan Botezătorul în râul Iordan, moment în care s-a pogorât Duhul Sfânt în trup de porumbel. Trei zile mai târziu, participă la nunta din Cana Galileii, unde înfăptuieşte minunea schimbării apei în vin. Mesia stă 40 d zile în deşert şi trece cu brio toate „probele” la care a fost supus de Duh. Iisus a făcut foarte multe minuni şi enumerăm câteva dintre ele: „Exorcismul dintr-o seară”, mersul pe apă, învieri ale unor persoane, vindecări. La vârsta de 34 de ani, este primit cu mare fast în Ierusalim. Iuda îl „vinde” pe Iisus pentru 30 de arginţi, este judecat de Ponţiu Pillat alături de Barabas, un tâlhar declarat nevinovat şi este condamnat la răstignire Crucea şi poartă pe umăr şi o cară după el în timp ce este scuipat şi lovit cu pietre, îi sunt bătute piroaie în palme şi în labele picioarelor, moare pe dealul Golgota, moment în care pământul se cutremură şi urmează trei ore de întuneric. Amintim vorbele spuse de acesta pe cruce: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!”. La trei zile, când mironosiţele mergeau să aibă grijă de mormânt, El nu mai era şi prima care îl vede este Maria Magdalena. La 40 de zile după aceste evenimente se ridică la cer, acolo unde stă de-a dreapta Tatălui. Cercetătorii afirmă că povestea vieţii sale seamănă cu a multor zei şi îl prezintă ca un om normal, un misionar, cu o viaţă neorganizată şi vor să distrugă mitul Giulgiului din Torino, care pare a fi acoperământul său din mormânt. Aceştia au făcut o simulare digitală a chipului lui Iisus după urmele faciale de pe celebrul cearceaf.
Floriile, de la Iisus până în prezent
Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, călare pe un măgar chinuit, poartă numele de Florii, de la ramurile de salcie, care erau puse ca un covor natural în calea Învăţătorului.
Trista salcie, care plânge este şi astăzi un arbore respectat şi care înfrumuseţează locul. Povestea spune că Pilat l-a judecat pe Iisus, găsindu-l vinovat de nici o vină, şi l-a dat soldaţilor, care l-au chinuit cu lovituri de nuiele dintr-o salcie. O curiozitate legată de salcie e că aceasta îşi leapădă florile înainte ca rodul să se lege. În zilele noastre, Floriile sunt un nou pretext de a face o petrecere mare, pentru a-i sărbătorii pe cei care poartă nume de flori, dar, înainte de asta, de adus acasă ramuri de salcie sfinţite. Se spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşti.
În România, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, 1.489.584 de cetăţeni români îşi sărbătoresc onomastica. Dintre aceştia, 633.402 de bărbaţi şi 856.182 de femei.
Săptămâna Mare, invitaţie la Denii
Ultima săptămână a postului Paştelui, cea dintre Florii şi Duminica Învierii, poartă numele de Săptămâna Mare sau a Patimilor. Este perioada în care facem curăţenie nu numai de primăvară, ci şi în gânduri şi în suflet.
Lunea Mare – În prima danie, se face referire la o pildă spusă de Iisus în Noul Testament, care se găseşte în Evanghelia lui Luca (Luca 13:6-9). În pildă este vorba despre un smochine neroditor, pe care Dumnezeu îl vrea tăiat, dar vierul (Iisus) vrea ca acesta să rămână, să fie tăiat împrejur şi să pună gunoi. Smochinele face referire la Israel.
Marţea Mare – Se face referire la două pilde: parabola celor zece fecioare şi parabola talanţilor . Cea mai importantă, cea a fecioarelor, spune că ele îşi aşteptau fiecare mirele cu candele în mâini. Cinci dintre ele aveau candele cu ulei şi cinci fără ulei. Candela cu ulei reprezintă înţelepciunea şi milostenia
Miercurea Mare – Se pomeneşte păcătoasa care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului păcătos. Tot miercuri este şi ziua în care Iuda L-a vândut pe Iisus fariseilor pentru treizeci de arginţi.
Joia Mare – Se aminteşte de spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea arhierească din grădina Ghetsimani şi arestarea sa. În denia de joi seară se citesc cel 12 Evanghelii care povestesc întreaga derulare a evenimentelor.
Vinerea Mare sau Neagră – Slujba Prohodului Domnului prin care parcă suntem prezenţi la îngroparea lui Hristos.Sâmbătă Mare – Este o zi de reculegere şi de rugăciune pentru a ne pregăti de marea Înviere.
Paştele - Tradiţii şi obiceiuri
Sărbătoarea Luminii începe încă din Vinerea Mare, când femeile vopsesc sau încondeiază ouăle, fac cozonaci, pască şi pregătesc mielul. Sâmbătă seara, oamenii se îmbracă în haine noi, îşi pun încălţări noi şi merg la biserică. Aceştia iau lumina pe care o aduc acasă. Lumânarea este simbolul învierii şi al biruinţei vieţii asupra morţii. Înainte de ora 00.00, în biserică se sting toate luminile, iar apoi preotul iese din altar cu lumina. Ajunşi acasă, credincioşii ciocnesc ouă. În ziua de duminică, după ce credincioşii se întorc de la biserică, familiile se strâng în jurul mesei pline cu bunătăţi sau, în tradiţia modernă, familiile şi prietenii merg la un picnic în pădure. Simbolul creştinismului este crucea, simbol opus învierii, pentru că acesta este simbolul crucificării, dar la consiliul de la Niceea, în anul 325 d.H., împăratul Constantin a decretat ca tocmai crucea sa fie simbolul oficial al creştinismului. Oul reprezintă mormântul care se „sparge” şi simbolizează învierea. Copiii trebuie să se spele pe faţă cu apă dintr-un vas în care s-au pus un ou roşu şi un ban de argint, pentru ca astfel aceştia sa fie tot anul sănătoşi şi bogaţi. În ceea ce priveşte tara noastră, în fiecare regiune importantă există obiceiuri interesante în legătura cu Paştele. Una dintre cele mai neobişnuite este cea din Ţara Moţilor. Aici, în noaptea de Înviere, băieţii de la sate iau toaca de la biserică şi o duc la un cimitir pentru a o păzi. Dacă aceasta este furată, atunci ei trebuie să facă cinste localnicilor în prima zi de Paşte. În Bucovina, fetele au obligaţia de a spăla clopotniţa cu apă proaspătă, după care ele vor trebui să utilizeze aceeaşi apă pentru a se spăla pe faţă în fiecare dimineaţă din cele trei zile de Paşte.
În Suceava, de Paşte, gospodinele au obiceiul de a prepara o prăjitură specială, care are un gust minunat. Aceasta poartă denumirea de „babele”. În zona Ardealului, fetele se stropesc cu parfum, astfel ele vor avea noroc tot anul.
Prin zona Sibiului, oamenii locului împodobesc un brad cu… ouă roşii, iar în Banat copiii se spală cu apă dintr-un vas în care se află un ou şi iarbă.
Un alt obicei spune că în Joia Mare nu e bine să dormim deloc, căci cel ce doarme va fi leneş tot anul. Se spune că în aceeaşi zi morţii vin în vizită în casele unde au locuit, iar familiile pun lumânări toată noaptea la ferestre.
În tradiţiile de origine anglo-saxonă, zeiţa primăverii este Eostre, care avea ca simboluri oul şi iepurele, iar în acea perioadă aveau loc tot felul de evenimente în cadrul festivalului care dura o lună. Auzim prin filmele americane de „Easter”, termen care înseamnă Paşti şi se trage de la numele acestei zeiţe.
Am mai auzit şi de Paştele Blajinilor, care cade în prima luni din a doua săptămână după Paşti, zi cunoscută şi ca Paştele Morţilor, Lunea Morţilor sau Matcalaul. Blajinii erau nişte fiinţe mitice şi trăiau în Lumea Cealaltă şi păstrau o legătură cu Lumea Asta. Eu au mai fost numiţi şi Rohmani sau Oamenii Roşii. Este o zi a spiritelor libere şi femeile trebuie să le dea de pomană, că de nu se vor întâlni noaptea cu duhurile flămânde.
Paştele Cailor sau Ispasul – Se spune că, în ziua naşterii Mântuitorului, în ieslea grajdului, mai toate animalele care au participat la naştere erau liniştite numai caii nu. Caii erau foarte gălăgioşi de supărare că pruncul nu avea linişte. În acel moment, Fecioara Maria îi „blestemă” să nu se mai sature de mâncare decât odată pe an, la Înălţarea Domnului la Ceruri.
Paştele la Olt
În unele zone din judeţul Olt se obişnuia ca fetele să se trezească dis-de-dimineaţă în Joia Mare şi mergeau pe malul Oltului, unde marcau locul cu crenguţe de salcie şi flori. Ele luau apă cu găleata, se închinau şi rosteau în şoaptă câteva vorbe, apoi vărsau apa la baza crenguţelor, apă ce se voia primită de cei morţi. Şi în judeţul Olt era şi încă mai este datina dăruitului de ouă celor dragi şi celor pe care nu-i cunoaştem, fiind semn de uniune. Se credea că în joia de dinaintea Paştelui se deschid mormintele, iar femeile mergeau la morminte pentru a le curăţa, aprindeau un foc şi dădeau căni pline cu apă de pomană, dar şi bucate şi flori. Femeile puneau la intrarea în casă oala cu vopseaua de roşit ouăle, pentru ca membrii familiei să se oglindească în ea şi astfel să fie sănătoşi tot anul. În comuna Izbiceni, fetele care îşi lucraseră „pe furiş” hainele toată iarna, mergeau la horă şi puneau pe o batistă ouă roşii. Tot acolo, femeile care aveau morţi tineri plăteau lăutarii ca să cânte o melodie preferată de defunct, obicei numit „hora de pomană”. Se mai obişnuieşte ca în Joia Mare sau în Vinerea Mare femeile să vopsească ouăle sau să le încondeieze.
În judeţul Olt, încondeiatul ouălor este o artă pe care o întâlnim şi azi. Pentru încondeiere se folosesc tehnici şi elemente ornamentale deosebite: coloranţi vegetali în amestec cu alaun, oţet, zer sau cheag ca substanţe fixative. Pentru realizarea culorii galbene se folosesc cojile de ceapă fierte sau coaja de măr sălbatic. Pentru culoarea verde se foloseşte cucuta, iar pentru culoarea negru se folosesc gogoşi de stejar sau coaja de arin. Pentru celelalte tonuri de culoare se folosesc coloranţi industriali. La noi, în Olt, în comuna Oboga, familia Diaconeasa s-a ocupat de arta încondeierii ouălor. Olarul Constantin Diaconeasa s-a ocupat de această meserie încă de acum 80 de ani, dar fiul său, Tudor Diaconeasa, nu şi-a urmat tatăl, dar, împreună cu mama şi soţia, a continuat încondeiatul ouălor. Această artă de la Oboga este recunoscută la nivel naţional.
Curiozităţi despre sărbătoarea pascală pe glob
- Primele ouă încondeiate au apărut în Ucraina şi datează din perioada precreştină. Procesul de încondeiere poartă numele de „Pysanka”
- Iepuraşul de Paste îşi are originile in Franţa, însă conceptul de iepuraş care aduce ouă a fost inventat de americani, în secolul XIX.
- În fiecare an, sunt făcuţi peste 90 de milioane de iepuraşi de ciocolată?
- 76% dintre oameni mănâncă, mai întâi, urechile iepuraşilor de ciocolată, 5% mănâncă picioarele, iar restul mănâncă codiţa.
- În Finlanda, copiii se deghizează în cerşetori şi merg să cerşească.
Data Paştelui, în următorii ani
În cele ce urmează, vă prezentăm un calendar al datelor în care vom sărbători Paştele:
2013 - 5 mai
2014 - 20 aprilie
2015 - 12 aprilie
2016 - 1 mai
2017 - 16 aprilie
2018 - 8 aprilie
2019 - 28 aprilie
2020 - 19 aprilie
2021 - 2 mai
2022 - 24 aprilie
2023 - 16 aprilie
2024 - 5 mai
2025 - 20 aprilie
Ce mai fac ai noştri prin parlament?
Parlamentarii care reprezintă judeţul Olt în Parlamentul României s-au acomodat cu funcţia dată de cetăţenii olteni ce i-au trimis să le facă legi pentru o viaţă mai bună. Unii s-au acomodat şi cu ideea de a nu avea prea multă activitate, iar alţii sunt conştienţi de misiunea pe care o au şi sunt puşi pe lucruri mari. În cea mai recentă analiză am prezentat o activitate a parlamentarilor olteni, care acum, pentru unii, este una foarte bogată. (George PIŢULESCU)
Deputaţi
Daniel Bărbulescu - Colegiul II
Deputatul zonei Scorniceşti-Potcoava este un bun orator, susţinând cinci declaraţii politice. Cea mai recentă declaraţie politică a purtat titlul: „Implementarea noilor coduri - calea spre progresul justiţiei româneşti”, în care a vorbit despre crearea unui cadru legislativ modern în materie penală, care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.
Florin Iordache - Colegiul III
Numărul 11 este magic pentru deputatul zonei Piatra-Olt. Acesta a luat cuvântul de 11 ori în opt şedinţe şi are 11 propuneri legislative. Unul dintre cei mai activi parlamentari de Olt. În cele mai noi propuneri legislative, deputatul doreşte modificarea şi completarea Legii nr.188/1999, prin adăugarea unul nou alineat la articolul 98 al legii, prin care doreşte ca pensionabilii la limita de vârstă să-şi poată continua activitatea daca aceştia au fost performanţi, o alta privind serviciile comunitare de utilităţi publice. Deputatul a luat cuvântul în opt şedinţe care vizau dezbateri ale proiectelor legislative.
Virgil Delureanu - Colegiul IV
Deputatul de Balş a vorbit de 3 ori la tribuna Camerei Deputaţilor, dintre care două sunt declaraţii politice. Acesta are şi o iniţiativă legislativă, la care este co-iniţiator, despre care am scris în ziarul de faţă. În respectivul proiect de lege iniţiatorii scoteau în evidenţă faptul că actuala formă de organizare şi funcţionare a I.N.C.D.I.F. „nu îl lasă să beneficieze de sprijin financiar, care ar ajuta la realizarea unor lucrări de interes naţional, ce au ca scop aplicarea politicilor din domeniul îmbunătăţirilor funciare, conform Programului de Guvernare“.
Dan Ciocan - Colegiul V
Alesul caracalenilor nu a vorbit prea mult în Camera Deputaţilor, dar s-a gândit la propuneri legislative şi împreună cu alţi colegi au pus bazele unor proiecte care pot deveni legi. Despre două dintre ele aţi citit în această publicaţie şi anume: măsuri de organizare şi funcţionare a activităţii Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Îmbunătăţiri Funciare I.N.C.D.I.F.- „ISPIF” Bucureşti, iar alta despre stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui şi al produselor lactate, precum şi recunoaşterea organizaţilor de producători din sectorul laptelui şi al produselor lactate , care se află la Senat. Cea mai nouă propunere legislativă are ca scop aprobarea activităţilor pentru care se acordă sprijin financiar federaţiilor din sectorul agricol, a cuantumului acestuia, precum şi a sumei totale alocate fiecărei activităţi.
Dumitru Niculescu - Colegiul V
Deputatul PP-DD-ist a vorbit de patru ori până acum, dintre care două declaraţii politice . Are şapte propuneri legislative până acum, pe care vi le prezentăm pe scurt: propunere pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale, propunere legislativă privind pajiştile permanente şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniu, propunere legislativă privind înfiinţarea Registrului Industriilor Alimentare, propunere legislativă pentru aprobarea activităţilor pentru care se acordă sprijin financiar federaţiilor din sectorul agricol, a cuantumului acestuia, precum şi a sumei totale alocate fiecărei activităţi, propunere legislativă pentru modificarea pct.17 al alin.(1) al art.250 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, propunere legislativă privind modificarea alin.(11) al art.III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, propunere legislativă privind acordarea către preşcolarii şi elevii din învăţământul obligatoriu primar şi gimnazial, de stat şi privat, a unui supliment alimentar sub formă de pachete alimentare sau o masă caldă, propunere la care sunt co-iniţiatori deputaţii PP-DD.
Gigel Ştirbu - Colegiul VI
Pe sistemul „vorba lungă sărăcia omului”, deputatul a vorbit mult, cam de vreo 15 ori în 11 şedinţe şi are 8 declaraţii politice. La capitolul iniţiative legislative este pauză.
Alexandru Stănescu - Colegiul VII
Alesul colegiului zonei Corabia a vorbit de trei ori la microfonul Camerei Deputaţilor susţinând şi două declaraţii politice. El este şi iniţiatorul, împreună cu alţi deputaţi, a trei propuneri legislative. Propunerile fac referire la măsurile de organizare şi funcţionare a activităţii I.N.C.D.I.F.- " ISPIF" Bucureşti, procedură legislativă încetată, din păcate, la stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui şi al produselor lactate şi la aprobarea activităţilor pentru care se acordă sprijin financiar federaţiilor din sectorul agricol.
Luminiţa Adam - Colegiu VII
Deputatul PP-DD, care doreşte votul obligatoriu, s-a adresat de patru ori în Camera Deputaţilor şi a avut două declaraţii politice. Luminiţa Adam are şi cinci propuneri legislative făcute până acum, la unele fiind co-iniţiator. În acestea este vorba despre: modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, modificarea pct.17 al alin.(1) al art.250 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în şcoli, modificarea şi completarea Legii fondului funciar, acordarea către preşcolarii şi elevii din învăţământul obligatoriu primar şi gimnazial, de stat şi privat, a unui supliment alimentar sub formă de pachete alimentare sau o masă caldă.
Senatori
Darius Vâlcov – Colegiul I
Senatorul, care este preşedintele Comisiei pentru Administraţie, Organizarea Teritoriului şi Protecţia Mediului, a luat cuvântul de 21 de ori în plen. Acesta a susţinut şi două declaraţii politice interesante, care au purtat titlurile „Să nu transformăm regionalizarea în subiect de cancan” şi „CNADNR – o bătaie de joc la adresa banului public” şi o interpelare cu titlul „Şi locuitorii Oltului au dreptul la sănătate de calitate”, dar şi o întrebare adresată ministrului Dan Nica despre „Portalul e-românia”.
Mihai Niţă – Colegiul II
Conservatorul a avut patru luări de cuvânt şi o declaraţie politică în Senat. Alesul este co-iniţiator a unei iniţiative legislative ce vrea modificarea şi completarea art.8 din Legea nr.198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate. O propunere legislativă din partea sa doreşte modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 privind Codul Fiscal.
Dan Şova – Colegiul III
Omul cu marile proiecte, bucureşteanul senator la Olt şi preşedinte de organizaţie judeţeană la Călăraşi, a luat cuvântul de două ori în plen şi a ticluit o iniţiativă legislativă privind reglementarea regimului juridic al societăţilor ale căror acţiuni se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate.
Teiu Păunescu – Colegiul III
Senatorul care a ieşit din convalescenţă, după ce a fost bătut în direct şi în reluare la OTV, pe vremea când un bucureştean născut în Slatina stătea la hotel, a vorbit de patru ori la tribuna Senatului şi două întrebări în cadrul discuţiilor pe tema aflatoxinei din lapte şi pe tema decongestionării traficului pe Drumul Naţional Craiova – Piteşti şi fluidizarea circulaţiei în zona oraşului Balş.
Deputaţi
Daniel Bărbulescu - Colegiul II
Deputatul zonei Scorniceşti-Potcoava este un bun orator, susţinând cinci declaraţii politice. Cea mai recentă declaraţie politică a purtat titlul: „Implementarea noilor coduri - calea spre progresul justiţiei româneşti”, în care a vorbit despre crearea unui cadru legislativ modern în materie penală, care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.
Florin Iordache - Colegiul III
Numărul 11 este magic pentru deputatul zonei Piatra-Olt. Acesta a luat cuvântul de 11 ori în opt şedinţe şi are 11 propuneri legislative. Unul dintre cei mai activi parlamentari de Olt. În cele mai noi propuneri legislative, deputatul doreşte modificarea şi completarea Legii nr.188/1999, prin adăugarea unul nou alineat la articolul 98 al legii, prin care doreşte ca pensionabilii la limita de vârstă să-şi poată continua activitatea daca aceştia au fost performanţi, o alta privind serviciile comunitare de utilităţi publice. Deputatul a luat cuvântul în opt şedinţe care vizau dezbateri ale proiectelor legislative.
Virgil Delureanu - Colegiul IV
Deputatul de Balş a vorbit de 3 ori la tribuna Camerei Deputaţilor, dintre care două sunt declaraţii politice. Acesta are şi o iniţiativă legislativă, la care este co-iniţiator, despre care am scris în ziarul de faţă. În respectivul proiect de lege iniţiatorii scoteau în evidenţă faptul că actuala formă de organizare şi funcţionare a I.N.C.D.I.F. „nu îl lasă să beneficieze de sprijin financiar, care ar ajuta la realizarea unor lucrări de interes naţional, ce au ca scop aplicarea politicilor din domeniul îmbunătăţirilor funciare, conform Programului de Guvernare“.
Dan Ciocan - Colegiul V
Alesul caracalenilor nu a vorbit prea mult în Camera Deputaţilor, dar s-a gândit la propuneri legislative şi împreună cu alţi colegi au pus bazele unor proiecte care pot deveni legi. Despre două dintre ele aţi citit în această publicaţie şi anume: măsuri de organizare şi funcţionare a activităţii Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Îmbunătăţiri Funciare I.N.C.D.I.F.- „ISPIF” Bucureşti, iar alta despre stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui şi al produselor lactate, precum şi recunoaşterea organizaţilor de producători din sectorul laptelui şi al produselor lactate , care se află la Senat. Cea mai nouă propunere legislativă are ca scop aprobarea activităţilor pentru care se acordă sprijin financiar federaţiilor din sectorul agricol, a cuantumului acestuia, precum şi a sumei totale alocate fiecărei activităţi.
Dumitru Niculescu - Colegiul V
Deputatul PP-DD-ist a vorbit de patru ori până acum, dintre care două declaraţii politice . Are şapte propuneri legislative până acum, pe care vi le prezentăm pe scurt: propunere pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale, propunere legislativă privind pajiştile permanente şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniu, propunere legislativă privind înfiinţarea Registrului Industriilor Alimentare, propunere legislativă pentru aprobarea activităţilor pentru care se acordă sprijin financiar federaţiilor din sectorul agricol, a cuantumului acestuia, precum şi a sumei totale alocate fiecărei activităţi, propunere legislativă pentru modificarea pct.17 al alin.(1) al art.250 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, propunere legislativă privind modificarea alin.(11) al art.III din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, propunere legislativă privind acordarea către preşcolarii şi elevii din învăţământul obligatoriu primar şi gimnazial, de stat şi privat, a unui supliment alimentar sub formă de pachete alimentare sau o masă caldă, propunere la care sunt co-iniţiatori deputaţii PP-DD.
Gigel Ştirbu - Colegiul VI
Pe sistemul „vorba lungă sărăcia omului”, deputatul a vorbit mult, cam de vreo 15 ori în 11 şedinţe şi are 8 declaraţii politice. La capitolul iniţiative legislative este pauză.
Alexandru Stănescu - Colegiul VII
Alesul colegiului zonei Corabia a vorbit de trei ori la microfonul Camerei Deputaţilor susţinând şi două declaraţii politice. El este şi iniţiatorul, împreună cu alţi deputaţi, a trei propuneri legislative. Propunerile fac referire la măsurile de organizare şi funcţionare a activităţii I.N.C.D.I.F.- " ISPIF" Bucureşti, procedură legislativă încetată, din păcate, la stabilirea relaţiilor contractuale din sectorul laptelui şi al produselor lactate şi la aprobarea activităţilor pentru care se acordă sprijin financiar federaţiilor din sectorul agricol.
Luminiţa Adam - Colegiu VII
Deputatul PP-DD, care doreşte votul obligatoriu, s-a adresat de patru ori în Camera Deputaţilor şi a avut două declaraţii politice. Luminiţa Adam are şi cinci propuneri legislative făcute până acum, la unele fiind co-iniţiator. În acestea este vorba despre: modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, modificarea pct.17 al alin.(1) al art.250 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în şcoli, modificarea şi completarea Legii fondului funciar, acordarea către preşcolarii şi elevii din învăţământul obligatoriu primar şi gimnazial, de stat şi privat, a unui supliment alimentar sub formă de pachete alimentare sau o masă caldă.
Senatori
Darius Vâlcov – Colegiul I
Senatorul, care este preşedintele Comisiei pentru Administraţie, Organizarea Teritoriului şi Protecţia Mediului, a luat cuvântul de 21 de ori în plen. Acesta a susţinut şi două declaraţii politice interesante, care au purtat titlurile „Să nu transformăm regionalizarea în subiect de cancan” şi „CNADNR – o bătaie de joc la adresa banului public” şi o interpelare cu titlul „Şi locuitorii Oltului au dreptul la sănătate de calitate”, dar şi o întrebare adresată ministrului Dan Nica despre „Portalul e-românia”.
Mihai Niţă – Colegiul II
Conservatorul a avut patru luări de cuvânt şi o declaraţie politică în Senat. Alesul este co-iniţiator a unei iniţiative legislative ce vrea modificarea şi completarea art.8 din Legea nr.198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate. O propunere legislativă din partea sa doreşte modificarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2011 privind Codul Fiscal.
Dan Şova – Colegiul III
Omul cu marile proiecte, bucureşteanul senator la Olt şi preşedinte de organizaţie judeţeană la Călăraşi, a luat cuvântul de două ori în plen şi a ticluit o iniţiativă legislativă privind reglementarea regimului juridic al societăţilor ale căror acţiuni se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate.
Teiu Păunescu – Colegiul III
Senatorul care a ieşit din convalescenţă, după ce a fost bătut în direct şi în reluare la OTV, pe vremea când un bucureştean născut în Slatina stătea la hotel, a vorbit de patru ori la tribuna Senatului şi două întrebări în cadrul discuţiilor pe tema aflatoxinei din lapte şi pe tema decongestionării traficului pe Drumul Naţional Craiova – Piteşti şi fluidizarea circulaţiei în zona oraşului Balş.
INTERVIU cu inspectorul şcolar general, prof. Felicia MAN
Inspectorul şcolar general, profesorul Felicia Man, nu este prima femeie care conduce învăţământul de la Olt, fiind a treia după Elena Bărbulescu şi Mariana Gheorghe. Cu toate astea, pasiunea şi dăruirea pentru a arăta elevilor drumul bun în viaţă a recomandat-o pe Felicia Man pentru scaunul de general... de şcoală oltenească. O misiune, până la urmă, posibilă.
Domnia-sa ne-a oferit un interviu, pe care vă invităm să-l lecturaţi în cele ce urmează. (George PIŢULESCU)
- Care este cea mai mare realizare ca inspector general?
- Cea mai mare realizare ca inspector şcolar general este că am reuşit să creăm o echipă nu numai în Inspectoratul Şcolar, ci şi cu cadrele didactice din judeţul Olt. Am învăţat să lucrăm în echipă, să împărtăşim unii altora problemele pe care le avem şi să găsim soluţii pentru ca oamenii şcolii să poată să-şi desfăşoare activitatea în condiţii optime, pentru a furniza o educaţie de calitate. Tot la capitolul realizări, aş include şi înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Olt. Sunt doar trei judeţe în ţară care au un astfel de centru judeţean de excelenţă şi consider o foarte mare realizare, pentru faptul că elevii îşi desăvârşesc pregătirea de specializare oferită de şcoală în cadrul cursurilor oferite de centru, dar lucrul acesta fiind chiar oglindit în rezultatele foarte bune pe care le-au avut aceştia anul acesta la concursurile şcolare. Avem o mulţime de rezultate excepţionale şi mai precis cinci premii întâi la Olimpiada Naţională, un premiul al doilea, patru premii trei, şase premii speciale, 22 de menţiuni speciale şi menţiuni de onoare, două medalii de aur şi opt medalii de argint, 12 de bronz şi lista continuă pentru că se află în completare. Consider că şi Centrul Judeţean de Excelenţă a condus la aceste rezultate, dar şi profesorii care i-au pregătit din şcoală, profesorii sunt, de multe ori, şi cei care îi pregătesc şi la Centrul Judeţean de Excelenţă. Aş mai adăuga şi înfiinţarea Cabinetului de orientare şcolară şi profesională, este unic în ţară şi este iar rezultatul muncii în echipă.
- Aţi primit vreo misiune de la minister care să vă pună în dificultate, fără a o putea îndeplini?
- Nu a existat nici o misiune pe care să nu o pot realiza.
- De când sunteţi şeful învăţământului oltean, aţi reuşit să vă îndepliniţi vreunul dintre obiectivele pe care vi le-aţi propus; dacă da, care ar fi şi dacă nu, din ce cauză?
- Multe dintre obiectivele pe care mi le-am propus le-am îndeplinit. O să vă spun câteva dintre obiectivele pe care mi le-am propus în plan managerial: formarea personalului din învăţământ prin programe POSDRU, un obiectiv pe care mi le-am propus şi toate cadrele din şcoli participă la măcar unul dintre programele de formare. Programul pentru cei care au părăsit timpuriu şcoala, „A doua şansă”, a fost extins. Dacă iniţial a existat la Şcoala Gimnazială Nr. 1 Slatina, acum există şi la Grădinari, şi la Osica de Sus. Implementarea programului „Şcoală după şcoală” a fost un alt obiectiv pe care mi l-am propus şi este un program de succes, care se desfăşoară foarte bine în cinci unităţi de învăţământ din municipiul Slatina, iar acum a fost extins şi în alte localităţi din judeţ. Realizarea unui parteneriat corect cu autorităţile administraţiei publice locale este iar un obiectiv pe care mi l-am propus şi a fost îndeplinit.
- Cum previne ISJ Olt abandonul şcolar?
- Consider că am făcut paşi importanţi în reducerea abandonului şcolar. Nu l-am eradicat şi nici nu ne-am propus acest lucru, însă a fost redus prin atractivitatea programelor oferite de şcoală. Abandonul şcolar poate fi o consecinţă a violenţei în şcoli. Prevenim prim programe şcolare atractive, prin dezvoltarea unor programe educaţionale prin care să-i includem pe copiii aflaţi în risc de abandon şcolar, prin consiliere psihopedagogică pe care o oferim prin psihologii noştri de la Centrul Judeţean de Resurse, avem multe alte proiecte. Trebuie să vă spun că, la nivelul inspectoratului şcolar, în judeţul Olt, este în fază finală proiectul „Calea spre răspunsul la toate întrebările”, care, pentru un număr de 33 de unităţi de învăţământ, a căutat să diminueze abandonul şcolar şi, cu siguranţă, din măsurătorile pe care le-am făcut, a reieşit că abandonul şcolar a fost diminuat în acele unităţi de învăţământ.
- Se vorbeşte mult despre elevi şi profesori, de părinţi nu prea. Mai au părinţii un rol în educaţia propriilor copii?
- Părinţii ar trebui să aibă un rol important în educaţia copiilor, mai mare decât îl au în acest moment. Rolul părinţilor este acela de a fi parteneri ai şcolii.
- În ultima vreme, au apărut prin presă informaţii referitoare la altercaţii între elevi (cum ar fi cazul de la Caracal). Au pierdut părinţii şi profesorii controlul asupra elevilor?
- Este adevărat că au apărut lucruri care nu ne fac cinste. Nu suntem primii şi nici ultimii care au o astfel de problemă.
- S-a gândit Ministerul Educaţiei sau ISJ Olt, pe plan local, să aibă un parteneriat cu poliţia, care să le explice elevilor că violenţa nu e bună?
- Am reuşit să facem un grup de dialog, constituit pe baza unui ordin al prefectului, un grup de lucru, mai precis, între reprezentanţii inspectoratului şcolar, reprezentanţi ai poliţiei şi ai jandarmeriei, reprezentanţi ai Agenţiei Antidrog şi ai prefecturii. Un grup de lucru care a generat un plan de măsuri de diminuare a violenţei în şcoli, plan de măsuri dezbătut cu directorii unităţilor de învăţământ. Parteneriatul cu poliţia este activ şi am desfăşurat şi desfăşurăm ample acţiuni la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, referitoare la diminuarea violenţei în şcoli. Faptul că, în ultima vreme, nu au fost evenimente majore de violenţă, îmi permite să cred că lucrurile merg pe un făgaş normal şi că începe să dea roade parteneriatul nostru.
- Cum a prins clasa pregătitoare la Olt?
- În Olt, clasa pregătitoare se desfăşoară în condiţii foarte bune. Am avut câteva dificultăţi la începutul anului şcolar trecut, pentru faptul că nu venise mobilierul. Toate cadrele didactice au fost formate printr-un proiect, care se numeşte „Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor-cheie la şcolari din clasele I-IV”, un program de formare continuă de tip „blended learning” (învăţare mixtă) pentru cadrele didactice din învăţământul primar. Anul şcolar trecut, am avut 172 de clase pregătitoare. În anul şcolar 2013-2014, vor funcţiona aproximativ 190 de clase. De ce spun că în anul şcolar 2013-2014 vom fi mai bine, pentru că din cele 190 de clase 172 sunt deja dotate şi utilate, care vor fi folosite şi anul viitor. Până în acest moment, s-au înscris 1890 de elevi la clasa pregătitoare pentru anul şcolar viitor. În anul şcolar viitor nu vom mai avea probleme deosebite, pentru că formarea cadrelor didactice se face mult mai devreme. Dacă anul trecut se făcea în perioada 1-15 septembrie, ci se face în luna datele 8,9, 15, 16 şi 21 iunie şi a doua etapă va fi între 8 şi 12 iulie. Sunt convinsă că ne vom atinge ţintele pe care ni le-am propus. Noi avem o evidenţă aproximativă de la grădiniţă a elevilor pe care credem că îi vom avea la clasa pregătitoare. Aşa cum ştiţi, există şi elevi care nu împlinesc vârsta pentru clasa pregătitoare, însă în baza solicitărilor părinţilor şi în urma evaluării psihosomatice pe care o fac psihologii de la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Olt, aceştia pot să fie înscrişi în clasa pregătitoare.
- Directorii şi primarii şi-au făcut de cap cu „titularizarea pe şcoală”, anul trecut, angajând pe cine au vrut. Anul acesta se va continua cu acest tip de „examen” sau se va reveni la forma clasică (examen naţional)?
- Nu aş spune acest lucru, că „şi-au făcut de cap”. Ar fi putut, pentru că se spunea în metodologia de mobilitatea personalului didactic că subiectele vor fi făcute în şcoli. Am ajuns în Inspectoratul Şcolar cu cinci zile înainte de acest examen, deci a trebuit să iau lucrurile ca atare. N-a fost uşor pentru că am avut 53 de centre de concurs şi au fost destul de greu de urmărit şi de gestionat. Anul acesta, se va continua acest tip de examen, tot pe centre de evaluare, dar numărul de centre de examen va fi mult mai mic, asta este la latitudinea Inspectoratului Şcolar şi intenţionăm ca atare. Pentru a nu-i pune pe drumuri pe dascălii care doresc să dea examenul de titularizare, intenţionăm să facem aceste centre în diferite zone geografice ale judeţului nostru, dar nu aşa de multe.
- Draconicele măsuri de austeritate neconstituţionale, care încalcă articolul 47 (1), din Constituţia României, luate de guvernele anterioare şi continuate de echipa Băsescu - Ponta, au afectat învăţământul de la Olt?
- În legătură cu măsurile de austeritate, care încalcă articolul la care faceţi referire, dacă au afectat învăţământul din judeţul Olt… Ne-a afectat pe fiecare. Diminuarea salariului îl afectează pe oricare dascăl. Suntem într-o perioadă grea, din punct de vedere economic şi financiar. Soluţiile ar putea veni prin implicarea a câţi mai mulţi profesori în proiecte cu finanţare externă, care ar aduce venituri. Mi-aş dori ca mult mai multe cadre didactice să fie implicate în proiecte generatoare de venituri, generatore şi de plus-valoare. Este vorba şi de calificarea dascălilor noştri, care este superioară multor categorii de personal. Se pot implica în proiectele care se derulează în şcoli şi alţii, pe lângă cei deja angajaţi în astfel de proiecte. Intenţionăm în anul şcolar viitor ca un număr mult mai mare de şcoli să aplice pentru obţinerea de Granturi (finanţare nerambursabilă) pentru dezvoltarea şcolii de la Uniunea Europeană. Dacă şcoala este implicată în acest proiect, ea trebuie să aibă o echipă de implementare a proiectului, echipa este formată din oamenii şcolii, care trebuie să fie plătiţi pentru activitatea suplimentară pe care o derulează. Prin urmare, şi acesta poate fi un lucru generator de venituri, care ne poate ajuta să trecem mai uşor peste perioada de criză.
- Ce mesaj aveţi pentru elevii, cadrele didactice şi părinţii din Olt?
- Mesajul ar fi unul simplu. Să aibă încredere în şcoală, să acorde şcolii şi dascălilor ei tot sprijinul, pentru că toţi oamenii care lucrează în şcoală doresc binele şi dezvoltarea elevilor şcolii, să înţeleagă că fără ei procesul educaţional este unul şchiop şi că avem nevoie de sprijinul lor permanent pentru a desăvârşi educaţia copiilor.
Domnia-sa ne-a oferit un interviu, pe care vă invităm să-l lecturaţi în cele ce urmează. (George PIŢULESCU)
- Care este cea mai mare realizare ca inspector general?
- Cea mai mare realizare ca inspector şcolar general este că am reuşit să creăm o echipă nu numai în Inspectoratul Şcolar, ci şi cu cadrele didactice din judeţul Olt. Am învăţat să lucrăm în echipă, să împărtăşim unii altora problemele pe care le avem şi să găsim soluţii pentru ca oamenii şcolii să poată să-şi desfăşoare activitatea în condiţii optime, pentru a furniza o educaţie de calitate. Tot la capitolul realizări, aş include şi înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Olt. Sunt doar trei judeţe în ţară care au un astfel de centru judeţean de excelenţă şi consider o foarte mare realizare, pentru faptul că elevii îşi desăvârşesc pregătirea de specializare oferită de şcoală în cadrul cursurilor oferite de centru, dar lucrul acesta fiind chiar oglindit în rezultatele foarte bune pe care le-au avut aceştia anul acesta la concursurile şcolare. Avem o mulţime de rezultate excepţionale şi mai precis cinci premii întâi la Olimpiada Naţională, un premiul al doilea, patru premii trei, şase premii speciale, 22 de menţiuni speciale şi menţiuni de onoare, două medalii de aur şi opt medalii de argint, 12 de bronz şi lista continuă pentru că se află în completare. Consider că şi Centrul Judeţean de Excelenţă a condus la aceste rezultate, dar şi profesorii care i-au pregătit din şcoală, profesorii sunt, de multe ori, şi cei care îi pregătesc şi la Centrul Judeţean de Excelenţă. Aş mai adăuga şi înfiinţarea Cabinetului de orientare şcolară şi profesională, este unic în ţară şi este iar rezultatul muncii în echipă.
- Aţi primit vreo misiune de la minister care să vă pună în dificultate, fără a o putea îndeplini?
- Nu a existat nici o misiune pe care să nu o pot realiza.
- De când sunteţi şeful învăţământului oltean, aţi reuşit să vă îndepliniţi vreunul dintre obiectivele pe care vi le-aţi propus; dacă da, care ar fi şi dacă nu, din ce cauză?
- Multe dintre obiectivele pe care mi le-am propus le-am îndeplinit. O să vă spun câteva dintre obiectivele pe care mi le-am propus în plan managerial: formarea personalului din învăţământ prin programe POSDRU, un obiectiv pe care mi le-am propus şi toate cadrele din şcoli participă la măcar unul dintre programele de formare. Programul pentru cei care au părăsit timpuriu şcoala, „A doua şansă”, a fost extins. Dacă iniţial a existat la Şcoala Gimnazială Nr. 1 Slatina, acum există şi la Grădinari, şi la Osica de Sus. Implementarea programului „Şcoală după şcoală” a fost un alt obiectiv pe care mi l-am propus şi este un program de succes, care se desfăşoară foarte bine în cinci unităţi de învăţământ din municipiul Slatina, iar acum a fost extins şi în alte localităţi din judeţ. Realizarea unui parteneriat corect cu autorităţile administraţiei publice locale este iar un obiectiv pe care mi l-am propus şi a fost îndeplinit.
- Cum previne ISJ Olt abandonul şcolar?
- Consider că am făcut paşi importanţi în reducerea abandonului şcolar. Nu l-am eradicat şi nici nu ne-am propus acest lucru, însă a fost redus prin atractivitatea programelor oferite de şcoală. Abandonul şcolar poate fi o consecinţă a violenţei în şcoli. Prevenim prim programe şcolare atractive, prin dezvoltarea unor programe educaţionale prin care să-i includem pe copiii aflaţi în risc de abandon şcolar, prin consiliere psihopedagogică pe care o oferim prin psihologii noştri de la Centrul Judeţean de Resurse, avem multe alte proiecte. Trebuie să vă spun că, la nivelul inspectoratului şcolar, în judeţul Olt, este în fază finală proiectul „Calea spre răspunsul la toate întrebările”, care, pentru un număr de 33 de unităţi de învăţământ, a căutat să diminueze abandonul şcolar şi, cu siguranţă, din măsurătorile pe care le-am făcut, a reieşit că abandonul şcolar a fost diminuat în acele unităţi de învăţământ.
- Se vorbeşte mult despre elevi şi profesori, de părinţi nu prea. Mai au părinţii un rol în educaţia propriilor copii?
- Părinţii ar trebui să aibă un rol important în educaţia copiilor, mai mare decât îl au în acest moment. Rolul părinţilor este acela de a fi parteneri ai şcolii.
- În ultima vreme, au apărut prin presă informaţii referitoare la altercaţii între elevi (cum ar fi cazul de la Caracal). Au pierdut părinţii şi profesorii controlul asupra elevilor?
- Este adevărat că au apărut lucruri care nu ne fac cinste. Nu suntem primii şi nici ultimii care au o astfel de problemă.
- S-a gândit Ministerul Educaţiei sau ISJ Olt, pe plan local, să aibă un parteneriat cu poliţia, care să le explice elevilor că violenţa nu e bună?
- Am reuşit să facem un grup de dialog, constituit pe baza unui ordin al prefectului, un grup de lucru, mai precis, între reprezentanţii inspectoratului şcolar, reprezentanţi ai poliţiei şi ai jandarmeriei, reprezentanţi ai Agenţiei Antidrog şi ai prefecturii. Un grup de lucru care a generat un plan de măsuri de diminuare a violenţei în şcoli, plan de măsuri dezbătut cu directorii unităţilor de învăţământ. Parteneriatul cu poliţia este activ şi am desfăşurat şi desfăşurăm ample acţiuni la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, referitoare la diminuarea violenţei în şcoli. Faptul că, în ultima vreme, nu au fost evenimente majore de violenţă, îmi permite să cred că lucrurile merg pe un făgaş normal şi că începe să dea roade parteneriatul nostru.
- Cum a prins clasa pregătitoare la Olt?
- În Olt, clasa pregătitoare se desfăşoară în condiţii foarte bune. Am avut câteva dificultăţi la începutul anului şcolar trecut, pentru faptul că nu venise mobilierul. Toate cadrele didactice au fost formate printr-un proiect, care se numeşte „Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor-cheie la şcolari din clasele I-IV”, un program de formare continuă de tip „blended learning” (învăţare mixtă) pentru cadrele didactice din învăţământul primar. Anul şcolar trecut, am avut 172 de clase pregătitoare. În anul şcolar 2013-2014, vor funcţiona aproximativ 190 de clase. De ce spun că în anul şcolar 2013-2014 vom fi mai bine, pentru că din cele 190 de clase 172 sunt deja dotate şi utilate, care vor fi folosite şi anul viitor. Până în acest moment, s-au înscris 1890 de elevi la clasa pregătitoare pentru anul şcolar viitor. În anul şcolar viitor nu vom mai avea probleme deosebite, pentru că formarea cadrelor didactice se face mult mai devreme. Dacă anul trecut se făcea în perioada 1-15 septembrie, ci se face în luna datele 8,9, 15, 16 şi 21 iunie şi a doua etapă va fi între 8 şi 12 iulie. Sunt convinsă că ne vom atinge ţintele pe care ni le-am propus. Noi avem o evidenţă aproximativă de la grădiniţă a elevilor pe care credem că îi vom avea la clasa pregătitoare. Aşa cum ştiţi, există şi elevi care nu împlinesc vârsta pentru clasa pregătitoare, însă în baza solicitărilor părinţilor şi în urma evaluării psihosomatice pe care o fac psihologii de la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Olt, aceştia pot să fie înscrişi în clasa pregătitoare.
- Directorii şi primarii şi-au făcut de cap cu „titularizarea pe şcoală”, anul trecut, angajând pe cine au vrut. Anul acesta se va continua cu acest tip de „examen” sau se va reveni la forma clasică (examen naţional)?
- Nu aş spune acest lucru, că „şi-au făcut de cap”. Ar fi putut, pentru că se spunea în metodologia de mobilitatea personalului didactic că subiectele vor fi făcute în şcoli. Am ajuns în Inspectoratul Şcolar cu cinci zile înainte de acest examen, deci a trebuit să iau lucrurile ca atare. N-a fost uşor pentru că am avut 53 de centre de concurs şi au fost destul de greu de urmărit şi de gestionat. Anul acesta, se va continua acest tip de examen, tot pe centre de evaluare, dar numărul de centre de examen va fi mult mai mic, asta este la latitudinea Inspectoratului Şcolar şi intenţionăm ca atare. Pentru a nu-i pune pe drumuri pe dascălii care doresc să dea examenul de titularizare, intenţionăm să facem aceste centre în diferite zone geografice ale judeţului nostru, dar nu aşa de multe.
- Draconicele măsuri de austeritate neconstituţionale, care încalcă articolul 47 (1), din Constituţia României, luate de guvernele anterioare şi continuate de echipa Băsescu - Ponta, au afectat învăţământul de la Olt?
- În legătură cu măsurile de austeritate, care încalcă articolul la care faceţi referire, dacă au afectat învăţământul din judeţul Olt… Ne-a afectat pe fiecare. Diminuarea salariului îl afectează pe oricare dascăl. Suntem într-o perioadă grea, din punct de vedere economic şi financiar. Soluţiile ar putea veni prin implicarea a câţi mai mulţi profesori în proiecte cu finanţare externă, care ar aduce venituri. Mi-aş dori ca mult mai multe cadre didactice să fie implicate în proiecte generatoare de venituri, generatore şi de plus-valoare. Este vorba şi de calificarea dascălilor noştri, care este superioară multor categorii de personal. Se pot implica în proiectele care se derulează în şcoli şi alţii, pe lângă cei deja angajaţi în astfel de proiecte. Intenţionăm în anul şcolar viitor ca un număr mult mai mare de şcoli să aplice pentru obţinerea de Granturi (finanţare nerambursabilă) pentru dezvoltarea şcolii de la Uniunea Europeană. Dacă şcoala este implicată în acest proiect, ea trebuie să aibă o echipă de implementare a proiectului, echipa este formată din oamenii şcolii, care trebuie să fie plătiţi pentru activitatea suplimentară pe care o derulează. Prin urmare, şi acesta poate fi un lucru generator de venituri, care ne poate ajuta să trecem mai uşor peste perioada de criză.
- Ce mesaj aveţi pentru elevii, cadrele didactice şi părinţii din Olt?
- Mesajul ar fi unul simplu. Să aibă încredere în şcoală, să acorde şcolii şi dascălilor ei tot sprijinul, pentru că toţi oamenii care lucrează în şcoală doresc binele şi dezvoltarea elevilor şcolii, să înţeleagă că fără ei procesul educaţional este unul şchiop şi că avem nevoie de sprijinul lor permanent pentru a desăvârşi educaţia copiilor.
11 aprilie 2013
Muzeul Judeţean Olt va fi reabilitat cu peste 4,5 milioane lei
Clădirea Muzeului Judeţean Olt a fost construită în anul 1887 special pentru a fi Palatul Administrativ, sediul a mai multor instituţii judeţene, cum ar fi Consiliul Popular sau Inspectoratul Şcolar, iar între timp şi-a schimbat denumirea în Muzeul Judeţean. Prin unele intervenţii, în 1997, Guvernul României emite o hotărâre prin care impresionanta clădire intră în patrimoniul Muzeului Judeţean. Revenind în prezent, luni, 8 aprilie a.c., în sala „Europa” a Consiliului Judeţean Olt a avut loc prezentarea proiectului pe fonduri europene derulat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, „Reabilitarea secţiilor expoziţionale la Muzeul Judeţean Olt şi amenajări peisagistice, lucrări decorative pentru evidenţierea clădirii şi a exponatelor”, care are ca obiectiv evidenţierea edificiului şi creşterea numărului de turişti. (George PIŢULESCU)
Beneficiarul, Consiliul Judeţean Olt, a obţinut finanţare în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 - „Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului”, domeniul major de intervenţie 5.1 – „Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, crearea şi modernizarea infrastructurilor conexe”, suma de 4.546.589,16 lei, având ca intermediar Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia. Valoarea proiectului este formată din trei sume: 3.056.967,23 lei, contribuţie nerambursabilă de la Fondul European pentru Dezvoltare Regională, 258.101,80 lei, fiind contribuţie nerambursabilă din partea Guvernului României, iar 1.231,520,13, contribuţie din partea Consiliului Judeţean Olt.
Înfrumuseţarea Muzeului Judeţean în 24 de luni
Bijuteria arhitectonică, ce a fost vizitată de oameni cunoscuţi ca Regina Maria, Carol I sau preşedintele Hexagonului, Charles de Gaulle, va fi modernizată şi mult mai atractivă până la finele anului 2014.
„Am semnat contractul de finanţare nerambursabilă pe 23 noiembrie 2012, din ziua următoare am început implementarea proiectului. Durata proiectului este de 24 de luni Până acum, totul s-a desfăşurat conform planului, iar dacă totul va merge bine şi nu apar probleme nici de acum înainte, adică se depun oferte şi nu avem contestaţii, terminăm cu evaluarea repede, într-o lună, ne putem apuca de lucrări în vară.”, a precizat Daniela Lungu, şef Serviciu Dezvoltare Regională Sud-Vest.
Obiectivele proiectului sunt: amenajarea holului principal, scării, secţiei de artă plastică, secţiei de istorie şi se are în vedere şi dotarea instituţiei cu sistem de avertizare în caz de incendiu, sistem de avertizare în caz de efracţie, sistem supraveghere video şi echipamente moderne. Primordiale sunt lucrările de amenajare peisagistică şi lucrări decorative din cadrul edificiului de cultură. Se mai vrea şi reabilitarea curţii interioare a muzeului.
Ultimele lucrări de reabilitare au avut loc în urmă cu aproape şase ani, dar ele au vizat mai mult exteriorul clădirii. Pe timpul acestor lucrări, pasionaţii de istorie nu vor fi deranjaţi de la
vizita lor prin muzeu. În acest sens, s-a lansat şi invitaţia la licitaţie
Printre altele, s-a discutat şi despre lucrările de modernizare şi reabilitare a drumului judeţean 677, limita judeţului Vâlcea – Piatra Olt, care se va încheia pe 25 aprilie. Costurile proiectului se ridică la valoarea de 26,8 milioane de lei, dintre care aproximativ 600.000 de lei a reprezentat contribuţia Consiliului Judeţean Olt.
ZdO 417
Beneficiarul, Consiliul Judeţean Olt, a obţinut finanţare în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 - „Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului”, domeniul major de intervenţie 5.1 – „Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, crearea şi modernizarea infrastructurilor conexe”, suma de 4.546.589,16 lei, având ca intermediar Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Vest Oltenia. Valoarea proiectului este formată din trei sume: 3.056.967,23 lei, contribuţie nerambursabilă de la Fondul European pentru Dezvoltare Regională, 258.101,80 lei, fiind contribuţie nerambursabilă din partea Guvernului României, iar 1.231,520,13, contribuţie din partea Consiliului Judeţean Olt.
Înfrumuseţarea Muzeului Judeţean în 24 de luni
Bijuteria arhitectonică, ce a fost vizitată de oameni cunoscuţi ca Regina Maria, Carol I sau preşedintele Hexagonului, Charles de Gaulle, va fi modernizată şi mult mai atractivă până la finele anului 2014.
„Am semnat contractul de finanţare nerambursabilă pe 23 noiembrie 2012, din ziua următoare am început implementarea proiectului. Durata proiectului este de 24 de luni Până acum, totul s-a desfăşurat conform planului, iar dacă totul va merge bine şi nu apar probleme nici de acum înainte, adică se depun oferte şi nu avem contestaţii, terminăm cu evaluarea repede, într-o lună, ne putem apuca de lucrări în vară.”, a precizat Daniela Lungu, şef Serviciu Dezvoltare Regională Sud-Vest.
Obiectivele proiectului sunt: amenajarea holului principal, scării, secţiei de artă plastică, secţiei de istorie şi se are în vedere şi dotarea instituţiei cu sistem de avertizare în caz de incendiu, sistem de avertizare în caz de efracţie, sistem supraveghere video şi echipamente moderne. Primordiale sunt lucrările de amenajare peisagistică şi lucrări decorative din cadrul edificiului de cultură. Se mai vrea şi reabilitarea curţii interioare a muzeului.
Ultimele lucrări de reabilitare au avut loc în urmă cu aproape şase ani, dar ele au vizat mai mult exteriorul clădirii. Pe timpul acestor lucrări, pasionaţii de istorie nu vor fi deranjaţi de la
vizita lor prin muzeu. În acest sens, s-a lansat şi invitaţia la licitaţie
Printre altele, s-a discutat şi despre lucrările de modernizare şi reabilitare a drumului judeţean 677, limita judeţului Vâlcea – Piatra Olt, care se va încheia pe 25 aprilie. Costurile proiectului se ridică la valoarea de 26,8 milioane de lei, dintre care aproximativ 600.000 de lei a reprezentat contribuţia Consiliului Judeţean Olt.
ZdO 417
Mihail Neamţu - dialoguri vii despre „Credinţă şi raţiune”
Într-un loc plin de încărcătură spirituală, în foaierul Centrului Cultural „Eugen Ionescu”, a avut loc miercuri, 3 aprilie a.c., lansarea cărţii „Credinţă şi raţiune”, o carte în care autorul Mihail Neamţu are un dialog cu teologi sau oameni de cultură de diverse confesiuni. (George PIŢULESCU)
Mihail Neamţu, preşedintele Noii Republici, a venit la Slatina pentru a-şi lansa cea mai nouă carte: „Credinţă şi raţiune. Dialoguri, contradicţii, împăcări”. Acesta a purtat un altfel de dialog cu diverşi intelectuali: „Este o carte care vă invită la un dialog cu personalităţi”, spune autorul. Printre cei care i-au fost aproape la lansarea de carte şi au ţinut un logos au fost profesorii Ion Ţecu, preşedinte Noua Republică Olt şi Ilie Catană, profesor de filozofie.
Ion Ţecu despre Mihail Neamţu: „Aş vrea să vă spun că, în urmă cu câţiva ani, am zărit la televizor un tânăr înflăcărat în gesturi, un tânăr convingător în glas, un tânăr cu un zâmbet fermecător şi clar, şi consecvent în exprimări, în gânduri”.
„Este o plăcere deosebită pentru mine, dar şi o misiune grea să prezint această carte, în calitate de profesor de filozofie. Între filozofie şi religie a fost o tensiune, care, nu întotdeauna, a fost duioasă, aşa cum nu a fost duioasă, cum spunea preotul Rafail Noica, fiul filozofului Constantin Noica, relaţia dintre credinţă şi raţiune”, a spus prof. Ilie Catană.
Cartea, aşa cum şi-a propus autorul, îşi ţine făgăduiala afişată pe copertă, deci cuprinde un şir de dialoguri vii, cu mari personalităţi, încercând să-şi definească propriul credo. Raportul credinţă-raţiune (titlul cărţii), se divide, acceptă rând pe rând controverse, concilieri din punct de vedere critic. De asemenea, cartea este o reflectare, o căutare religioasă la care fiecare dintre noi putem da răspunsuri la întrebarea: “prin ce cale Îl putem cunoaşte mai bine pe Dumnezeu”. Totuşi, omul de pe stradă este scindat: “fie crede că nu poate crede”, “fie crede fără a cerceta”. Lucrarea are trei capitole:
Capitolul I – „Religia, cultura şi provocările modernităţii”
Aici, autorul dialoghează cu Andrei Pleşu, un erudite. Profesorul recunoaşte că a luat legătura şi cu feţe bisericeşti, dar şi cu alţi oameni de seamă. Are subcapitole interesante în care vorbeşte despre: ortodoxie, despre atenţie, fiabilitate şi altele demne de citit. Autorul rezumă un scurt dialog cu Sorin Antohi despre „secularizare, tehnologie şi spaţiul public”, cu subcapitole în care şi acesta se referă la ortodoxie, terminând cu o frumoasă pledoarie despre “modernism, utopie, modernitate”.
Capitolul II – “Convertirea personală şi farmecul Ortodoxiei”.
Mihail Neamţu începe un nou dialog despre Ortodoxia universală şi cultura occidentală cu Andrew Louth. Şi aici amintim subcapitole interesante: „Otodoxie şi latinitate”, „Religie, politică şi educaţie” şi altele. Tot autorul aminteşte şi de profesorul în medicină Hugo Tristram Engelhardth care tratează tema cărţii în subcapitolele: „Convertirea la Ortodoxie: Berlin, Constantinopol, Houston”, „Biserica şi cultura apuseană”, „Despre politică şi nihilism” şi altele. Capitolul se încheie cu un dialog întreţinut cu Bogdan Bucur, la care amintim câteva subcapitole: „Ortodoxia în parohie”, „Frumuseţea patristicii”.
Capitolul III – “Pledoarii romane”.
În ultimul capitol, autorul poartă dialoguri cu Jean-Luc Marion şi Ilaria Ramelli, despre umanitate, tehnologie, creştinism , umanitate, catolicism şi despre o istorie a religiilor.
Cartea devine o lectură folositoare prin moderaţie şi incitare.
ZdO 417
Mihail Neamţu, preşedintele Noii Republici, a venit la Slatina pentru a-şi lansa cea mai nouă carte: „Credinţă şi raţiune. Dialoguri, contradicţii, împăcări”. Acesta a purtat un altfel de dialog cu diverşi intelectuali: „Este o carte care vă invită la un dialog cu personalităţi”, spune autorul. Printre cei care i-au fost aproape la lansarea de carte şi au ţinut un logos au fost profesorii Ion Ţecu, preşedinte Noua Republică Olt şi Ilie Catană, profesor de filozofie.
Ion Ţecu despre Mihail Neamţu: „Aş vrea să vă spun că, în urmă cu câţiva ani, am zărit la televizor un tânăr înflăcărat în gesturi, un tânăr convingător în glas, un tânăr cu un zâmbet fermecător şi clar, şi consecvent în exprimări, în gânduri”.
„Este o plăcere deosebită pentru mine, dar şi o misiune grea să prezint această carte, în calitate de profesor de filozofie. Între filozofie şi religie a fost o tensiune, care, nu întotdeauna, a fost duioasă, aşa cum nu a fost duioasă, cum spunea preotul Rafail Noica, fiul filozofului Constantin Noica, relaţia dintre credinţă şi raţiune”, a spus prof. Ilie Catană.
Cartea, aşa cum şi-a propus autorul, îşi ţine făgăduiala afişată pe copertă, deci cuprinde un şir de dialoguri vii, cu mari personalităţi, încercând să-şi definească propriul credo. Raportul credinţă-raţiune (titlul cărţii), se divide, acceptă rând pe rând controverse, concilieri din punct de vedere critic. De asemenea, cartea este o reflectare, o căutare religioasă la care fiecare dintre noi putem da răspunsuri la întrebarea: “prin ce cale Îl putem cunoaşte mai bine pe Dumnezeu”. Totuşi, omul de pe stradă este scindat: “fie crede că nu poate crede”, “fie crede fără a cerceta”. Lucrarea are trei capitole:
Capitolul I – „Religia, cultura şi provocările modernităţii”
Aici, autorul dialoghează cu Andrei Pleşu, un erudite. Profesorul recunoaşte că a luat legătura şi cu feţe bisericeşti, dar şi cu alţi oameni de seamă. Are subcapitole interesante în care vorbeşte despre: ortodoxie, despre atenţie, fiabilitate şi altele demne de citit. Autorul rezumă un scurt dialog cu Sorin Antohi despre „secularizare, tehnologie şi spaţiul public”, cu subcapitole în care şi acesta se referă la ortodoxie, terminând cu o frumoasă pledoarie despre “modernism, utopie, modernitate”.
Capitolul II – “Convertirea personală şi farmecul Ortodoxiei”.
Mihail Neamţu începe un nou dialog despre Ortodoxia universală şi cultura occidentală cu Andrew Louth. Şi aici amintim subcapitole interesante: „Otodoxie şi latinitate”, „Religie, politică şi educaţie” şi altele. Tot autorul aminteşte şi de profesorul în medicină Hugo Tristram Engelhardth care tratează tema cărţii în subcapitolele: „Convertirea la Ortodoxie: Berlin, Constantinopol, Houston”, „Biserica şi cultura apuseană”, „Despre politică şi nihilism” şi altele. Capitolul se încheie cu un dialog întreţinut cu Bogdan Bucur, la care amintim câteva subcapitole: „Ortodoxia în parohie”, „Frumuseţea patristicii”.
Capitolul III – “Pledoarii romane”.
În ultimul capitol, autorul poartă dialoguri cu Jean-Luc Marion şi Ilaria Ramelli, despre umanitate, tehnologie, creştinism , umanitate, catolicism şi despre o istorie a religiilor.
Cartea devine o lectură folositoare prin moderaţie şi incitare.
ZdO 417
4 aprilie 2013
„Şcoala altfel”, o săptămână plină de activităţi în şcolile din Olt
Programul „Şcoala altfel”, care a debutat anul trecut poartă anul acesta un nou nume: „Să ştii mai multe, să fii mai bun!”. Săptămâna 1-5 aprilie a fost dedicată activităţilor cu caracter non-formal, în cadrul programului naţional organizat de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Pe durata întregii săptămâni nu s-au organizat cursuri, ci după un orar special, diferit de cel normal. Acest program naţional are ca scop implicarea tuturor elevilor şi cadrelor didactice în activităţi care să răspundă intereselor şi preocupărilor acestora, să le pună în valoare talentele şi capacităţile lor în diferite domenii, nu neapărat în cele prezente în curricumul naţional şi să stimuleze participarea lor la acţiuni diverse, în contexte non-formale. (George PIŢULESCU)
La Şcoala Gimnazială Numărul 3, cunoscută slătinenilor din 1934 ca Şcoala Mixtă Gară, au avut loc activităţi speciale încă din prima zi.
Luni, 1 aprilie, când a debutat programul, directorul şcolii, profesor Nicu Cristina, ne-a prezentat programul activităţilor, dintre care facem cunoscute câteva. Elevii mai mici ai şcolii au fost invitaţi să vadă o tehnică de prim-ajutor, prezentată de un medic SMURD, iar majoretele şi dansatoarele din clasele mai mari au prezentat un program artistic plin de mişcare şi de ritm. Între timp, băieţii aveau o activitate sportivă pe terenul de sport al şcolii. Alţi elevi au mers la biserica Sfinţii Constantin şi Elena, vecină cu şcoala, pentru a afla tainele sărbătorii pascale, însoţiţi de profesorul de religie. Săptămâna s-a încheiat cu o activitate de curăţare şi înfrumuseţare a parcului verde din faţa şcolii, între timp ce prichindeii de la clasa pregătitoare au mers la pădurea Strehareţi, iar alţi elevi dezbăteau teme interesante la clasă despre Slatina, despre redactarea unei reviste, despre cât de distractivă poate fi fizica etc.
Activităţi în limba franceză la Liceul Văleni
Toţi elevii de la liceului din Văleni au fost angrenaţi în activităţi extracuriculare, care au avut diverse teme. Profesorii au organizat concursuri de cultură generală, bal mascat, proiecte ecologice, pictură şi multă franceză. Elevii au fost fascinaţi de temele propuse de profesorul de limba franceză, doamna Zamfir Floarea, care i-a invitat pe copii la jocuri de cuvinte sau melodii improvizate. Directorul instituţiei, doamna Nicoleta Grigore, i-a încurajat pe elevi în proiectele lor şi s-a arătat mulţumită de vastul program al activităţilor propuse şi realizate de cadrele didactice al liceului.
ZdO 416
Pe durata întregii săptămâni nu s-au organizat cursuri, ci după un orar special, diferit de cel normal. Acest program naţional are ca scop implicarea tuturor elevilor şi cadrelor didactice în activităţi care să răspundă intereselor şi preocupărilor acestora, să le pună în valoare talentele şi capacităţile lor în diferite domenii, nu neapărat în cele prezente în curricumul naţional şi să stimuleze participarea lor la acţiuni diverse, în contexte non-formale. (George PIŢULESCU)
La Şcoala Gimnazială Numărul 3, cunoscută slătinenilor din 1934 ca Şcoala Mixtă Gară, au avut loc activităţi speciale încă din prima zi.
Luni, 1 aprilie, când a debutat programul, directorul şcolii, profesor Nicu Cristina, ne-a prezentat programul activităţilor, dintre care facem cunoscute câteva. Elevii mai mici ai şcolii au fost invitaţi să vadă o tehnică de prim-ajutor, prezentată de un medic SMURD, iar majoretele şi dansatoarele din clasele mai mari au prezentat un program artistic plin de mişcare şi de ritm. Între timp, băieţii aveau o activitate sportivă pe terenul de sport al şcolii. Alţi elevi au mers la biserica Sfinţii Constantin şi Elena, vecină cu şcoala, pentru a afla tainele sărbătorii pascale, însoţiţi de profesorul de religie. Săptămâna s-a încheiat cu o activitate de curăţare şi înfrumuseţare a parcului verde din faţa şcolii, între timp ce prichindeii de la clasa pregătitoare au mers la pădurea Strehareţi, iar alţi elevi dezbăteau teme interesante la clasă despre Slatina, despre redactarea unei reviste, despre cât de distractivă poate fi fizica etc.
Activităţi în limba franceză la Liceul Văleni
Toţi elevii de la liceului din Văleni au fost angrenaţi în activităţi extracuriculare, care au avut diverse teme. Profesorii au organizat concursuri de cultură generală, bal mascat, proiecte ecologice, pictură şi multă franceză. Elevii au fost fascinaţi de temele propuse de profesorul de limba franceză, doamna Zamfir Floarea, care i-a invitat pe copii la jocuri de cuvinte sau melodii improvizate. Directorul instituţiei, doamna Nicoleta Grigore, i-a încurajat pe elevi în proiectele lor şi s-a arătat mulţumită de vastul program al activităţilor propuse şi realizate de cadrele didactice al liceului.
ZdO 416
Asociaţia „Zamolxe” promovează programul „C.R.C. – Calificare: Reuşită şi Carieră” în Olt
Proiectul ce poartă numele „CRC – Calificare: Reuşită şi Carieră” este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU/108/2.3/G/79810), care, la Olt, derulează prin Asociaţia Zamolxe şi partenerii săi, SC VIMETCO EXTRUSION SRL, şi SC. EURO-CONFTEX SRL., la Slatina, o serie de cursuri de calificare/recalificare, în diferite domenii de activitate: operator confecţioner industrial, inspector resurse umane, operator introducere, prelucrare şi validare date, lucrător în comerţ şi laminatorist. (George PIŢULESCU)
Rezultate bune ale proiectului
Vineri, 30 martie, a avut loc, la Arta Meşteşugarilor SC., de pe strada Sergent Major Dorobanţu Constantin, conferinţa de presă de prezentare a rezultatele implementării proiectului.
Conferinţa a fost deschisă de dr. Radovan Velemir, director executiv al Asociaţiei Zamolxe, care a rostit câteva cuvinte despre proiect în mare şi importanţa sa. Roadele muncii în echipă au fost prezentate de managerul proiectului, Angela Daniela Grigorie.
Vă prezentăm, în continuare, indicatorii de performanţă: numărul de participanţi la programe de FPC (calificare şi recalificare) - 120%; numărul participanţi la programe de FPC (calificare şi recalificare), din care femei - 220%; număr de persoane care beneficiază de consiliere/orientare – formare profesională continuă - 125%; număr de participanţi la instruire certificaţi - formare profesională continuă - 119%; numărul de programe de calificare/recalificare autorizate – formare profesională continuă - 100%; număr persoane necalificate ce vor primi o primă calificare - 102%. Reprezentanţii firmelor menţionate anterior au exprimat câteva puncte de vedere în condiţiile în care aceşti parteneri au făcut eforturile necesare pentru a-şi îndeplini toate obligaţiile ce le-au revenit şi au reiterat o serie de activităţi derulate de compania pe care o reprezintă pentru a asigura reuşita proiectului.
ZdO 416
Rezultate bune ale proiectului
Vineri, 30 martie, a avut loc, la Arta Meşteşugarilor SC., de pe strada Sergent Major Dorobanţu Constantin, conferinţa de presă de prezentare a rezultatele implementării proiectului.
Conferinţa a fost deschisă de dr. Radovan Velemir, director executiv al Asociaţiei Zamolxe, care a rostit câteva cuvinte despre proiect în mare şi importanţa sa. Roadele muncii în echipă au fost prezentate de managerul proiectului, Angela Daniela Grigorie.
Vă prezentăm, în continuare, indicatorii de performanţă: numărul de participanţi la programe de FPC (calificare şi recalificare) - 120%; numărul participanţi la programe de FPC (calificare şi recalificare), din care femei - 220%; număr de persoane care beneficiază de consiliere/orientare – formare profesională continuă - 125%; număr de participanţi la instruire certificaţi - formare profesională continuă - 119%; numărul de programe de calificare/recalificare autorizate – formare profesională continuă - 100%; număr persoane necalificate ce vor primi o primă calificare - 102%. Reprezentanţii firmelor menţionate anterior au exprimat câteva puncte de vedere în condiţiile în care aceşti parteneri au făcut eforturile necesare pentru a-şi îndeplini toate obligaţiile ce le-au revenit şi au reiterat o serie de activităţi derulate de compania pe care o reprezintă pentru a asigura reuşita proiectului.
ZdO 416
Simpozion naţional pe teme de perfecţionare continuă, organizat de Casa Corpului Didactic Olt
Miercuri, 3 aprilie a.c., în impresionantul amfiteatrul al C.N. „Radu Greceanu”, a avut loc, al cincilea an consecutiv, simpozionul naţional: „Strategii moderne, calitate, perfecţionare, formare continuă”. (George PIŢULESCU)
La acest eveniment au participat cadre didactice, metodişti. Directorul CCD Olt, lect. univ. dr. Victor Tiţa, a vorbit şi despre beneficiul pe care îl aduce cu sine regionalizarea: „Vreau să amintesc că regiunea Sud-Vest Oltenia şi colaborarea cu celelalte case ale corpului didactic este din ce în ce mai strânsă, tocmai în acest context al regionalizării”. La prezidiu au mai stat şi Carolina Guraliuc, profesor metodist, Mariana Dogaru, şef departament ARACIP, viceprimarul Cristian Bircea, inspectorul şcolar general Felicia Man, reprezentantul Ministerului Educaţiei, prof. univ. dr. Nicolae Cristea, care a oferit cărţi unor foşti colegi de facultate, şi profesorul universitar dr. Ion Bozgă.
„Eu sunt acasă, în casa noastră, care se numeşte şcoala judeţului Olt. (...) Mulţumesc tuturor celor care au răspuns invitaţiei noastre la această acţiune. Lumea şcolii în judeţul Olt se mişcă, se transformă, încearcă să genereze calitatea”, a spus Felicia Man în alocuţiunea sa.
ZdO 416
La acest eveniment au participat cadre didactice, metodişti. Directorul CCD Olt, lect. univ. dr. Victor Tiţa, a vorbit şi despre beneficiul pe care îl aduce cu sine regionalizarea: „Vreau să amintesc că regiunea Sud-Vest Oltenia şi colaborarea cu celelalte case ale corpului didactic este din ce în ce mai strânsă, tocmai în acest context al regionalizării”. La prezidiu au mai stat şi Carolina Guraliuc, profesor metodist, Mariana Dogaru, şef departament ARACIP, viceprimarul Cristian Bircea, inspectorul şcolar general Felicia Man, reprezentantul Ministerului Educaţiei, prof. univ. dr. Nicolae Cristea, care a oferit cărţi unor foşti colegi de facultate, şi profesorul universitar dr. Ion Bozgă.
„Eu sunt acasă, în casa noastră, care se numeşte şcoala judeţului Olt. (...) Mulţumesc tuturor celor care au răspuns invitaţiei noastre la această acţiune. Lumea şcolii în judeţul Olt se mişcă, se transformă, încearcă să genereze calitatea”, a spus Felicia Man în alocuţiunea sa.
ZdO 416
Şerbăneşti, pagini de monografie
„A vorbi despre locurile natale, a încerca să le stabileşti aportul la istorie este extraordinar de important pentru definirea propriei identităţi. Omul trebuie să ştie de unde vine, pentru a-şi înţelege mai bine prezentul şi a-şi putea construi viitorul”, este un adevăr aşa cum spune şi autorul Dumitru Ilie, absolvent al Facultăţii de Istorie, originar din satul Şerbăneşti de Sus, comuna Şerbăneşti, născut la 12 mai 1938. A fost de-a lungul vieţii rmonografia_serbanestiedactor la mai multe publicaţii, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Olt şi consilier parlamentar şi alte funcţii importante, dând dovadă de o bogată experienţă profesională. (George PIŢULESCU)
Cartea este o monografie a comunei Şerbăneşti, structurată pe 16 capitole, mai întâi o „intenţie ce a existat mai demult, după care timpul a avut răbdare şi şi-a permis să materializeze acest lucru şi pentru memoria celor cunoscuţi şi care nu mai sunt, pentru locurile natale, cât şi pentru cei care vor veni”. La prima vedere, Şerbăneştiul poate fi „un colţ uitat de lume”, dar şi aici viaţa şi-a trăit cu intensitate cursul şi oamenii au fost făuritori de istorie. Tot autorul mai consemnează că: „Omul este cel care luminează şi dă dimensiune lucrurilor din jur”.
Autorul mai consemnează: „Cei dintâi la care m-am gândit atunci când am pornit la drum în realizarea monografiei au fost părinţii mei, locuitori ai comunei, ţărani români, care mi-au transmis o educaţie ce avea la bază experienţa unor generaţii întregi. (...) Lor, părinţilor mei, le datorez tot ce am realizat în viaţă şi le dedic această monografie”.
La început, în capitolul I, sunt prezentate coordonatele geografice ale comunei Şerbăneşti. Este situată în partea de est a judeţului Olt, pe paralela de 440 latitudine nordică şi pe meridianul 24042''. Are o suprafaţă de 4101 hectare, se află în Câmpia Boianului şi se învecinează cu comunele: Movileni, Icoana – sat Floru, Crâmpoia, Tufeni, Schitu Greci, Vâlcele. Este formată din satele Şerbăneşti de Jos, Şerbăneşti de Sus, Strugurelu şi este străbătută de pârâul Dorofei. Apoi se discută de solurile comunei, cu soluri brune de pădure, zone de câmpie – bune pentru agricultură în care oamenii harnici, şerbănăştenii cultivau şi cultivă în prezent: cereale, plante furajere etc. şi pe lângă acestea şi pomi fructiferi, viţă-de-vie şi altele. Şi animalele existente în această zonă îşi spun cuvântul: iepurele, hârciogul, dihorul etc., iar ca păsări aminteşte: vrabia, cioara, ciocrlia etc. În afară de câmpia cu terenuri arabile există şi dealuri bune pentru agricultură. Aminteşte de dealurile: Brăneşti, Cojocaru etc. Documentele din secolul XIX amintesc în localitate mai multe lacuri: Lacul Momiceni, Lacul lui Ciurea, Lacul cu plopi etc. Clima este temperat continentală, cu valori de temperaturi de 10-11 0 C, mai ridicate în lunile iulie şi august şi precipitaţii mai multe în luna mai. Comuna Şerbăneşti este atinsă şi de vânturi ca: Austrul, un vânt uscat şi cald pe timpul verii, ce produce uscăciune şi secetă, denumit popular: „Traista goală” şi mai este şi Crivăţul, un vânt puternic ce bate mai ales iarna cu viteze mari.
Capitolul II, numit „Istoricul localităţii Şerbăneşti”, în care autorul consideră că localitatea este una dintre cele mai vechi aşezări din Câmpia Boianului, din care nu există date despre aşezările umane din perioada preistoriei, perioada dacică şi daco-romană. Prima atestare documentară a localităţii datează din timpul domnitorului Neagoe Basarab – 1512-1521, „care printr-un hrisov domnitorul închină satul mănăstirii Cutlumuz, de la Muntele Athos”. Sunt amintite nume mari din istorie legate de comuna Şerbăneşti: Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu etc. Apoi apare şi o listă cu numele foştilor primari. Autorul aminteşte şi de existenţa colectivizării, anul 1958, când la nivelul comunei erau cooperativizate: 71% terenuri arabile şi 86% familii, iar restul terenurilor neintrate de ţărani în întovărăşire au rămas a fi lucrate individual. Mult mai târziu au urmat retrocedări ale pământurilor, conform Legii 18/1990 cu înmânare de titluri de proprietate. Urmează apoi o anexă cu numele eroilor căzuţi în luptele purtate pentru realizarea idealurilor naţionale.
Capitolul III, intitulat „Plasa Şerbăneşti” se referă la organizarea administrativă a comunei Şerbăneşti ce cuprindea din anul 1824 comunele: Alimăneşti, Gostavăţu, Stoicăneşti etc.
Capitolul IV, intitulat „Viaţa religioasă în comuna Şerbăneşti”, în care există atestări ale ortodoxismului din sec. XVII-XVIII, când a apărut prima biserică în sat, construită de vornicul Creţulescu. Vorbeşte şi despre preoţii care au făcut cinste comunei din timpurile cele mai vechi şi până în prezent.
Capitolul V, „Învăţământul în localitatea Şerbăneşti”, la care după părerea autorului, începuturile învăţământului în comuna lui de baştină datează din prima jumătate a sec. XIX, care un anume Scarlat Popescu înfiinţează prima şcoală.
Capitolul VI: „Sănătatea”. În 1951, a fost înfiinţat Dispensarul medical din comună, care funcţiona cu un medic şi un agent medical.
Capitolul VII: „Cultura”. În 1938, în localul şcolii Şerbăneşti de Sus ia fiinţă Căminul Cultural „Renaşterea”. Tot acolo urma să funcţioneze şi o bibliotecă comunală cu un volum de 1365 de cărţi. În perioada interbelică au activat şi formaţii artistice de căluşari, exista şi un cinematograf sătesc. Formaţiile artistice au participat la diferite concursuri judeţene şi naţionale, ex: Festivalul „Căluşul Românesc”, mai întâi la Slatina şi apoi la Caracal. A funcţionat şi un cor al cadrelor didactice. A fost dezvelit şi bustul lui Dumitru Caracostea – descendent al comunei.
Capitolul VIII - „Agricultura”. Poziţia geografică a comunei existente în Câmpia Boianului a dat roade mari ţăranilor comunei. Viticultura, de asemenea, este o ocupaţie destul de veche a sătenilor şerbăneşteni. Aminteşte şi de: pomicultură, grădinărit, creşterea viermilor de mătase, apicultură, pescuit, creşterea animalelor etc.
Capitolul IX – „Meşteşuguri”. Acestea erau ocupaţii foarte importante în această comună: prelucrarea fierului, prelucrarea lemnului, cojocăritul, torsul şi ţesutul.
Capitolul X – „Gospădăria ţărănească”. Autorul Dumitru Ilie menţionează că gospodăria în această comună este de tip agricol şi reflectă ocupaţia de bază a locuitorilor. Cu timpul arhitectura îşi spune cuvântul.
Capitolul XI – „Portul popular”, capitol în care autorul prezintă şi ilustrativ frumuseţea costumului popular bărbătesc şi costumului popular de damă. Aceste imagini excelează prin frumuseţea şi naturaleţea culorilor vii.
Capitolul XII – „Bâlciurile din Şerbăneşti” erau distracţii atrăgătoare, frumoase, organizate mai ales primăvara, odată cu reînvierea naturii, în care sătenii veneau cu plăcere şi se simţeau foarte bine.
Capitolul XIII – „Obiceiuri legate de viaţa de familie”. Se aminteşte de: obiceiuri de naştere, obiceiuri de nuntă, obiceiuri de înmormântare.
Capitolul XIV – „Obiceiuri de peste ani”, în care vorbeşte despre obiceiuri tradiţionale specifice zonei respective şi chiar sunt obiceiuri bine gândite pentru fiecare anotimp: de iarnă – de Crăciun, de Anul Nou, de Bobotează etc.; de primăvară: de Paşte; de vară: Rusaliile etc.
Capitolul XV – „Folclorul”. Creaţiile folclorice ale comunei sunt destul de bogate şi cu o vechime mare, astfel că aminteşte: cântece vechi, balade, şezători, hore, ca apoi să încheie cu formaţia de căluşari. În plenitudinea frumuseţii versurilor sunt prezentate în paginile următoare câteva cântece, proverbe, zicători, credinţe şi superstiţii etc.
Capitolul XI – „Personalităţi”. În acest ultim capitol se aminteşte de viaţa şi activitatea mai multor oameni legaţi de numele acestei comune: Dumitru Caracostea, Dumitru Popovici (autor a mai multor scrieri), Matei Vlad (cu o bogată activitate publicistică), Octavian Nicolae (autor de studii şi dicţionare ale limbii germane) etc.
Monografia se încheie cu frumoase imagini ale construcţiilor importante ale comunei care te îmbie să treci măcar o singură dată prin această comună.
ZdO 416
Cartea este o monografie a comunei Şerbăneşti, structurată pe 16 capitole, mai întâi o „intenţie ce a existat mai demult, după care timpul a avut răbdare şi şi-a permis să materializeze acest lucru şi pentru memoria celor cunoscuţi şi care nu mai sunt, pentru locurile natale, cât şi pentru cei care vor veni”. La prima vedere, Şerbăneştiul poate fi „un colţ uitat de lume”, dar şi aici viaţa şi-a trăit cu intensitate cursul şi oamenii au fost făuritori de istorie. Tot autorul mai consemnează că: „Omul este cel care luminează şi dă dimensiune lucrurilor din jur”.
Autorul mai consemnează: „Cei dintâi la care m-am gândit atunci când am pornit la drum în realizarea monografiei au fost părinţii mei, locuitori ai comunei, ţărani români, care mi-au transmis o educaţie ce avea la bază experienţa unor generaţii întregi. (...) Lor, părinţilor mei, le datorez tot ce am realizat în viaţă şi le dedic această monografie”.
La început, în capitolul I, sunt prezentate coordonatele geografice ale comunei Şerbăneşti. Este situată în partea de est a judeţului Olt, pe paralela de 440 latitudine nordică şi pe meridianul 24042''. Are o suprafaţă de 4101 hectare, se află în Câmpia Boianului şi se învecinează cu comunele: Movileni, Icoana – sat Floru, Crâmpoia, Tufeni, Schitu Greci, Vâlcele. Este formată din satele Şerbăneşti de Jos, Şerbăneşti de Sus, Strugurelu şi este străbătută de pârâul Dorofei. Apoi se discută de solurile comunei, cu soluri brune de pădure, zone de câmpie – bune pentru agricultură în care oamenii harnici, şerbănăştenii cultivau şi cultivă în prezent: cereale, plante furajere etc. şi pe lângă acestea şi pomi fructiferi, viţă-de-vie şi altele. Şi animalele existente în această zonă îşi spun cuvântul: iepurele, hârciogul, dihorul etc., iar ca păsări aminteşte: vrabia, cioara, ciocrlia etc. În afară de câmpia cu terenuri arabile există şi dealuri bune pentru agricultură. Aminteşte de dealurile: Brăneşti, Cojocaru etc. Documentele din secolul XIX amintesc în localitate mai multe lacuri: Lacul Momiceni, Lacul lui Ciurea, Lacul cu plopi etc. Clima este temperat continentală, cu valori de temperaturi de 10-11 0 C, mai ridicate în lunile iulie şi august şi precipitaţii mai multe în luna mai. Comuna Şerbăneşti este atinsă şi de vânturi ca: Austrul, un vânt uscat şi cald pe timpul verii, ce produce uscăciune şi secetă, denumit popular: „Traista goală” şi mai este şi Crivăţul, un vânt puternic ce bate mai ales iarna cu viteze mari.
Capitolul II, numit „Istoricul localităţii Şerbăneşti”, în care autorul consideră că localitatea este una dintre cele mai vechi aşezări din Câmpia Boianului, din care nu există date despre aşezările umane din perioada preistoriei, perioada dacică şi daco-romană. Prima atestare documentară a localităţii datează din timpul domnitorului Neagoe Basarab – 1512-1521, „care printr-un hrisov domnitorul închină satul mănăstirii Cutlumuz, de la Muntele Athos”. Sunt amintite nume mari din istorie legate de comuna Şerbăneşti: Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu etc. Apoi apare şi o listă cu numele foştilor primari. Autorul aminteşte şi de existenţa colectivizării, anul 1958, când la nivelul comunei erau cooperativizate: 71% terenuri arabile şi 86% familii, iar restul terenurilor neintrate de ţărani în întovărăşire au rămas a fi lucrate individual. Mult mai târziu au urmat retrocedări ale pământurilor, conform Legii 18/1990 cu înmânare de titluri de proprietate. Urmează apoi o anexă cu numele eroilor căzuţi în luptele purtate pentru realizarea idealurilor naţionale.
Capitolul III, intitulat „Plasa Şerbăneşti” se referă la organizarea administrativă a comunei Şerbăneşti ce cuprindea din anul 1824 comunele: Alimăneşti, Gostavăţu, Stoicăneşti etc.
Capitolul IV, intitulat „Viaţa religioasă în comuna Şerbăneşti”, în care există atestări ale ortodoxismului din sec. XVII-XVIII, când a apărut prima biserică în sat, construită de vornicul Creţulescu. Vorbeşte şi despre preoţii care au făcut cinste comunei din timpurile cele mai vechi şi până în prezent.
Capitolul V, „Învăţământul în localitatea Şerbăneşti”, la care după părerea autorului, începuturile învăţământului în comuna lui de baştină datează din prima jumătate a sec. XIX, care un anume Scarlat Popescu înfiinţează prima şcoală.
Capitolul VI: „Sănătatea”. În 1951, a fost înfiinţat Dispensarul medical din comună, care funcţiona cu un medic şi un agent medical.
Capitolul VII: „Cultura”. În 1938, în localul şcolii Şerbăneşti de Sus ia fiinţă Căminul Cultural „Renaşterea”. Tot acolo urma să funcţioneze şi o bibliotecă comunală cu un volum de 1365 de cărţi. În perioada interbelică au activat şi formaţii artistice de căluşari, exista şi un cinematograf sătesc. Formaţiile artistice au participat la diferite concursuri judeţene şi naţionale, ex: Festivalul „Căluşul Românesc”, mai întâi la Slatina şi apoi la Caracal. A funcţionat şi un cor al cadrelor didactice. A fost dezvelit şi bustul lui Dumitru Caracostea – descendent al comunei.
Capitolul VIII - „Agricultura”. Poziţia geografică a comunei existente în Câmpia Boianului a dat roade mari ţăranilor comunei. Viticultura, de asemenea, este o ocupaţie destul de veche a sătenilor şerbăneşteni. Aminteşte şi de: pomicultură, grădinărit, creşterea viermilor de mătase, apicultură, pescuit, creşterea animalelor etc.
Capitolul IX – „Meşteşuguri”. Acestea erau ocupaţii foarte importante în această comună: prelucrarea fierului, prelucrarea lemnului, cojocăritul, torsul şi ţesutul.
Capitolul X – „Gospădăria ţărănească”. Autorul Dumitru Ilie menţionează că gospodăria în această comună este de tip agricol şi reflectă ocupaţia de bază a locuitorilor. Cu timpul arhitectura îşi spune cuvântul.
Capitolul XI – „Portul popular”, capitol în care autorul prezintă şi ilustrativ frumuseţea costumului popular bărbătesc şi costumului popular de damă. Aceste imagini excelează prin frumuseţea şi naturaleţea culorilor vii.
Capitolul XII – „Bâlciurile din Şerbăneşti” erau distracţii atrăgătoare, frumoase, organizate mai ales primăvara, odată cu reînvierea naturii, în care sătenii veneau cu plăcere şi se simţeau foarte bine.
Capitolul XIII – „Obiceiuri legate de viaţa de familie”. Se aminteşte de: obiceiuri de naştere, obiceiuri de nuntă, obiceiuri de înmormântare.
Capitolul XIV – „Obiceiuri de peste ani”, în care vorbeşte despre obiceiuri tradiţionale specifice zonei respective şi chiar sunt obiceiuri bine gândite pentru fiecare anotimp: de iarnă – de Crăciun, de Anul Nou, de Bobotează etc.; de primăvară: de Paşte; de vară: Rusaliile etc.
Capitolul XV – „Folclorul”. Creaţiile folclorice ale comunei sunt destul de bogate şi cu o vechime mare, astfel că aminteşte: cântece vechi, balade, şezători, hore, ca apoi să încheie cu formaţia de căluşari. În plenitudinea frumuseţii versurilor sunt prezentate în paginile următoare câteva cântece, proverbe, zicători, credinţe şi superstiţii etc.
Capitolul XI – „Personalităţi”. În acest ultim capitol se aminteşte de viaţa şi activitatea mai multor oameni legaţi de numele acestei comune: Dumitru Caracostea, Dumitru Popovici (autor a mai multor scrieri), Matei Vlad (cu o bogată activitate publicistică), Octavian Nicolae (autor de studii şi dicţionare ale limbii germane) etc.
Monografia se încheie cu frumoase imagini ale construcţiilor importante ale comunei care te îmbie să treci măcar o singură dată prin această comună.
ZdO 416
Preşedintele ACoR, Mircea Velica, se implică în ajutorarea băieţelului din Corabia
Mircea Velica, preşedinte al Asociaţiei Comunelor din România, dar şi primar al comunei Izbiceni, împreună cu membrii asociaţiei, au convenit în şedinţa din 27 martie a.c., referitoare la „Ajutorul umanitar pentru copilul Cătălin Andrei de 12 ani din Corabia, bolnav de leucemie ” ca fiecare comună care este membră a Consiliului director să doneze 2.000 lei, bani care se vor aduna în conturi speciale, unde se va strânge suma necesară băiatului pentru operaţie în străinătate. (George Piţulescu)
ACoR face apel la toate comunele judeţului Olt, chiar dacă acestea nu fac parte din asociaţie
În iniţiativa sa, primarul Izbiceniului, Mircea Velica, este susţinut de întreg Consiliul Director, format din primarii comunelor oltene. Printre aceştia îi enumerăm pe Ion Ciocan, primarul comunei Osica de Sus, Gheorghe Florin Tiutiu, primar al comunei Nicolae Titulescu, Ion Aliman de la Deveselu, Andrei Bondescu, primar la Dobrun, Dorel – Cătălin Imireanu la Giuvărăşti, Mirel Pascu, primar la Ianca, Dănuţ Guşatu, primar la Cezieni, propaspătul primar al comunei Vitomireşti, Robert Rotea, Vizantie Constantin, primar al comunei Strejeşti, Virgil Gealapu, primar la Bărăşti, Titi Peligrad, primar al comunei Şerbăneşti, Ion Spiridon, primar la Urzica, Alexandru Taifas, primar Vîlcele, primarul comunei Baldovineşti, Ion Enescu, Tudor Matei de la Oboga, Constantin Stănescu, primar la Vişina, Iulian Preda, primar al Sâmbureştiului, Marius Popescu, primar la Gostavăţu, Victor Dima, primar al comunei Coteana, Marius Preoteasa, primar al comunei Stoicăneşti, Ion Cheroi, primar la Brâncoveni, Gică Constantin Toma, primar la Sprâncenata şi Cosmin Ungureanu, primarul comunei Curtişoara.
Toţi aceştia speră să strângă cât mai mulţi bani care pot salva viaţa micuţului Cătălin Andrei. 2% se vor vira în contul Asociaţia „Club Kiwanis” Corabia, deschis la BRD: RO19BRDE290SV27810522900. Iar banii strânşi de la primării se pot depune în contul Simonei Drina Andrei, mama băiatului:
- în lei, la BancPost Agenţia Corabia: RO72BPOS29103258012ROL01
- în euro, la BRD Agenţia Corabia: RO47BRDE290SV43086492900.
ZdO 416
ACoR face apel la toate comunele judeţului Olt, chiar dacă acestea nu fac parte din asociaţie
În iniţiativa sa, primarul Izbiceniului, Mircea Velica, este susţinut de întreg Consiliul Director, format din primarii comunelor oltene. Printre aceştia îi enumerăm pe Ion Ciocan, primarul comunei Osica de Sus, Gheorghe Florin Tiutiu, primar al comunei Nicolae Titulescu, Ion Aliman de la Deveselu, Andrei Bondescu, primar la Dobrun, Dorel – Cătălin Imireanu la Giuvărăşti, Mirel Pascu, primar la Ianca, Dănuţ Guşatu, primar la Cezieni, propaspătul primar al comunei Vitomireşti, Robert Rotea, Vizantie Constantin, primar al comunei Strejeşti, Virgil Gealapu, primar la Bărăşti, Titi Peligrad, primar al comunei Şerbăneşti, Ion Spiridon, primar la Urzica, Alexandru Taifas, primar Vîlcele, primarul comunei Baldovineşti, Ion Enescu, Tudor Matei de la Oboga, Constantin Stănescu, primar la Vişina, Iulian Preda, primar al Sâmbureştiului, Marius Popescu, primar la Gostavăţu, Victor Dima, primar al comunei Coteana, Marius Preoteasa, primar al comunei Stoicăneşti, Ion Cheroi, primar la Brâncoveni, Gică Constantin Toma, primar la Sprâncenata şi Cosmin Ungureanu, primarul comunei Curtişoara.
Toţi aceştia speră să strângă cât mai mulţi bani care pot salva viaţa micuţului Cătălin Andrei. 2% se vor vira în contul Asociaţia „Club Kiwanis” Corabia, deschis la BRD: RO19BRDE290SV27810522900. Iar banii strânşi de la primării se pot depune în contul Simonei Drina Andrei, mama băiatului:
- în lei, la BancPost Agenţia Corabia: RO72BPOS29103258012ROL01
- în euro, la BRD Agenţia Corabia: RO47BRDE290SV43086492900.
ZdO 416
1 aprilie 2013
1 APRILIE - Aplicația Google care te face să miroși orice
Azi e 1 aprilie - Ziua Păcălelilor şi Google s-a gândit să-şi păcălească utilizatorii: apeşi pe aplicaţia NAS şi poţi mirosi de la scutece la plaje, de la banane la Albert Einstein. Te aproprii de ecran şi simţi mirosul. Încă nu există pe piaţă aparate de genul, aşa că totul e doar o păcăleală.
1 Aprilie, ziua în care avem liber la păcălit (un articol care nu a mai apărut în ediţia tipărită a Ziarului de Olt din lipsă de spaţiu)
Cu toţii am păcălit măcar o dată în viaţă sau am fost păcăliţi. Pentru că tot ce are impact la nivel mondial e de pus în calendar, din secolul al XVI păcălelile au avut o zi a lor specială. Deşi este foarte importantă pe meleagurile mioritice, nu este o zi liberă şi nici nu este oficială. Ar fi chiar o păcăleală bună, pe lângă multe altele! (George PIŢULESCU)
O legendă spune că, în anul 1564, regele Carol al IX-lea al Franţei ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Se obişnuia ca darurile să se împartă pe 1 aprilie (Anul Nou), iar după acel an se împărţeau glume şi farse.
Ziua Păcălelilor în România
În România, de păcăleli se ocupă tinerii, care ticluiesc fel de fel de păcăleli. Se spune că cel care păcăleşte cât mai multe persoane va avea noroc tot anul, iar cel păcălit va fi întreg anul o „victimă”. În folclorul oltenesc se spune că 1 aprilie ar fi, de fapt, 32 martie.
Păcăleli celebre
Presa spune mereu adevărul, obligată fiind de un cod moral şi unul deontologic, dar de 1 aprilie să nu fiţi siguri de asta. Jurnaliştii din ţările calde au stat şi au gândit nişte păcăleli credibile.
Astfel, ziarul „Le Parisien” a băgat Franţa în sperieţi cu anunţul mutării Turnului Eiffel la Disney Land. Motivul ar fi fost eliberarea zonei pentru a se putea construi un stadion pentru Jocurilor Olimpice din anul 1992.
În anul 2008, tabloidul „The Sun” anunţa că preşedintele de atunci al Franţei, Nicolas Sarkozy, va fi supus unei operaţii prin care va creşte în înălţime cu 13 centimetri. Pentru a se asigura că operaţia va fi un succes, medicii ar fi folosit pe post de cobai nişte porcuşori de Guineea, se mai arăta în păcăleală.
Televiziunea Naţională Suedeză a prezentat un reportaj despre noua tehnologie care permite vizionarea programelor în color, iar telespectatorii erau rugaţi să pună un ciorap din nailon peste aparatul TV. Se întâmpla în anul 1962, cu opta ani înainte de prima transmisie color.
1 Aprilie, ziua în care avem liber la păcălit (un articol care nu a mai apărut în ediţia tipărită a Ziarului de Olt din lipsă de spaţiu)
Cu toţii am păcălit măcar o dată în viaţă sau am fost păcăliţi. Pentru că tot ce are impact la nivel mondial e de pus în calendar, din secolul al XVI păcălelile au avut o zi a lor specială. Deşi este foarte importantă pe meleagurile mioritice, nu este o zi liberă şi nici nu este oficială. Ar fi chiar o păcăleală bună, pe lângă multe altele! (George PIŢULESCU)
O legendă spune că, în anul 1564, regele Carol al IX-lea al Franţei ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Se obişnuia ca darurile să se împartă pe 1 aprilie (Anul Nou), iar după acel an se împărţeau glume şi farse.
Ziua Păcălelilor în România
În România, de păcăleli se ocupă tinerii, care ticluiesc fel de fel de păcăleli. Se spune că cel care păcăleşte cât mai multe persoane va avea noroc tot anul, iar cel păcălit va fi întreg anul o „victimă”. În folclorul oltenesc se spune că 1 aprilie ar fi, de fapt, 32 martie.
Păcăleli celebre
Presa spune mereu adevărul, obligată fiind de un cod moral şi unul deontologic, dar de 1 aprilie să nu fiţi siguri de asta. Jurnaliştii din ţările calde au stat şi au gândit nişte păcăleli credibile.
Astfel, ziarul „Le Parisien” a băgat Franţa în sperieţi cu anunţul mutării Turnului Eiffel la Disney Land. Motivul ar fi fost eliberarea zonei pentru a se putea construi un stadion pentru Jocurilor Olimpice din anul 1992.
În anul 2008, tabloidul „The Sun” anunţa că preşedintele de atunci al Franţei, Nicolas Sarkozy, va fi supus unei operaţii prin care va creşte în înălţime cu 13 centimetri. Pentru a se asigura că operaţia va fi un succes, medicii ar fi folosit pe post de cobai nişte porcuşori de Guineea, se mai arăta în păcăleală.
Televiziunea Naţională Suedeză a prezentat un reportaj despre noua tehnologie care permite vizionarea programelor în color, iar telespectatorii erau rugaţi să pună un ciorap din nailon peste aparatul TV. Se întâmpla în anul 1962, cu opta ani înainte de prima transmisie color.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
România, în STARE DE RAHAT!
Trecu pe lângă mine un nene, care vorbea la telefon, spunându-i interlocutorului următoarele: „Am reuşit ieri să iau cu 7 lei”. Era vorba de...
-
Anda Călugăreanu îl întreba pe Octavian Cotescu cum se numește pomul care face ciori. Acesta îi raspunde că nu există și că ciorile vin în v... -
Sa va spun o intamplare de-a mea. Domnul Diaconescu a facut un mic anunt spre sfarsitul emisiunii "Dan Diaconescu Direct" - Epis...
-
SPECIAL Acum câteva zile am vizionat filmul "Baltagul" şi am revăzut-o pe actriţa Margarita Lozano. Poate că dacă nu v...