1 MAI - Ziua Internaţională a Muncii. De la „oamenii muncii” la oamenii şomajului

1 mai, o zi în care oamenii care lucrează sărbătoresc munca prin nemuncă. În cadrul Congresului Internaţionalei Socialiste, din anul 1889, s-a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. Din 1 mai 1890, această zi este liberă... iar şomerii sunt deja... liberi mai tot timpul. (George PIŢULESCU)

Pe data de 1 mai a anului 1886, câteva sute de mii de muncitori din întreaga Americă au protestat pentru ca ziua de lucru să aibă opt ore. Protestele au durat câteva luni, iar zilele de bătaie între grevişti şi oamenii legii devenise un lucru normal. Din aceste altercaţii au murit doi muncitori.
Sărbătoarea Muncii în comunism
În România Comunistă, „Sărbătoarea Muncii” era un prilej de a-l preamări iar şi iar pe „tovarăşul” Ceauşescu. Toate autorităţile locale erau obligate să organizeze tot felul de manifestări pe străzi şi pe bulevarde. Muncitorii erau organizaţi în coloane de câteva zeci şi mărşăluiau îmbrăcaţi în haine de gală sau în uniforme ţinând pancarte pe care erau scrise ovaţii la adresa conducerii.
1 mai, la Slatina
Ziua muncii este sărbătorită de slătineni la Pădurea Strehareţi, unde micii sfârâie pe grătare, berile dârdâie de la gheaţa de unde sunt scoase şi muzica îmbracă toată atmosfera. Slătinenii îşi petrec ziua la iarbă verde, unde se relaxează şi organizează un picnic.

După Revoluţie, România a învăţat cum stă treaba şi cu şomajul. În ţară, şomajul cunoaşte creşterea, iar locurile de muncă sunt din ce în ce mai puţine. Nici la Olt lucrurile nu stau mai bine, deşi se simte o tendinţă de scădere a ratei şomajului.