Mihail Neamţu - dialoguri vii despre „Credinţă şi raţiune”

Într-un loc plin de încărcătură spirituală, în foaierul Centrului Cultural „Eugen Ionescu”, a avut loc miercuri, 3 aprilie a.c., lansarea cărţii „Credinţă şi raţiune”, o carte în care autorul Mihail Neamţu are un dialog cu teologi sau oameni de cultură de diverse confesiuni. (George PIŢULESCU)

Mihail Neamţu, preşedintele Noii Republici, a venit la Slatina pentru a-şi lansa cea mai nouă carte: „Credinţă şi raţiune. Dialoguri, contradicţii, împăcări”. Acesta a purtat un altfel de dialog cu diverşi intelectuali: „Este o carte care vă invită la un dialog cu personalităţi”, spune autorul. Printre cei care i-au fost aproape la lansarea de carte şi au ţinut un logos au fost profesorii Ion Ţecu, preşedinte Noua Republică Olt şi Ilie Catană, profesor de filozofie.
Ion Ţecu despre Mihail Neamţu: „Aş vrea să vă spun că, în urmă cu câţiva ani, am zărit la televizor un tânăr înflăcărat în gesturi, un tânăr convingător în glas, un tânăr cu un zâmbet fermecător şi clar, şi consecvent în exprimări, în gânduri”.
„Este o plăcere deosebită pentru mine, dar şi o misiune grea să prezint această carte, în calitate de profesor de filozofie. Între filozofie şi religie a fost o tensiune, care, nu întotdeauna, a fost duioasă, aşa cum nu a fost duioasă, cum spunea preotul Rafail Noica, fiul filozofului Constantin Noica, relaţia dintre credinţă şi raţiune”, a spus prof. Ilie Catană.
Cartea, aşa cum şi-a propus autorul, îşi ţine făgăduiala afişată pe copertă, deci cuprinde un şir de dialoguri vii, cu mari personalităţi, încercând să-şi definească propriul credo. Raportul credinţă-raţiune (titlul cărţii), se divide, acceptă rând pe rând controverse, concilieri din punct de vedere critic. De asemenea, cartea este o reflectare, o căutare religioasă la care fiecare dintre noi putem da răspunsuri la întrebarea: “prin ce cale Îl putem cunoaşte mai bine pe Dumnezeu”. Totuşi, omul de pe stradă este scindat: “fie crede că nu poate crede”, “fie crede fără a cerceta”. Lucrarea are trei capitole:

Capitolul I – „Religia, cultura şi provocările modernităţii”
Aici, autorul dialoghează cu Andrei Pleşu, un erudite. Profesorul recunoaşte că a luat legătura şi cu feţe bisericeşti, dar şi cu alţi oameni de seamă. Are subcapitole interesante în care vorbeşte despre: ortodoxie, despre atenţie, fiabilitate şi altele demne de citit. Autorul rezumă un scurt dialog cu Sorin Antohi despre „secularizare, tehnologie şi spaţiul public”, cu subcapitole în care şi acesta se referă la ortodoxie, terminând cu o frumoasă pledoarie despre “modernism, utopie, modernitate”.

Capitolul II – “Convertirea personală şi farmecul Ortodoxiei”.
Mihail Neamţu începe un nou dialog despre Ortodoxia universală şi cultura occidentală cu Andrew Louth. Şi aici amintim subcapitole interesante: „Otodoxie şi latinitate”, „Religie, politică şi educaţie” şi altele. Tot autorul aminteşte şi de profesorul în medicină Hugo Tristram Engelhardth care tratează tema cărţii în subcapitolele: „Convertirea la Ortodoxie: Berlin, Constantinopol, Houston”, „Biserica şi cultura apuseană”, „Despre politică şi nihilism” şi altele. Capitolul se încheie cu un dialog întreţinut cu Bogdan Bucur, la care amintim câteva subcapitole: „Ortodoxia în parohie”, „Frumuseţea patristicii”.

Capitolul III – “Pledoarii romane”.
În ultimul capitol, autorul poartă dialoguri cu Jean-Luc Marion şi Ilaria Ramelli, despre umanitate, tehnologie, creştinism , umanitate, catolicism şi despre o istorie a religiilor.
Cartea devine o lectură folositoare prin moderaţie şi incitare.

ZdO 417